Tag

cimbrisor

Browsing

Iarna asta leșinată, din care nu prea întelegem nimic, mi-a adus o viroză ciudată, care m-a cutremurat și m-a călcat în picioare vreo 2 – 3 zile, după care m-a abandonat fără regrete rinitei mele alergice cea de toate zilele și de toate anotimpurile. Tăvălită fiind de tramvaiul bolii mai rău decât BMW-ul ăla negru de zilele trecute, m-am târât până la frigider și – stupoare! – am constatat că prezintă grave lipsuri.  În mod special, lipsea orice hrană fluidă, cu potențialul de a fi înfierbântată și sorbită spre întremare. Întrucât paracetamolul începuse să își facă efectul, m-am scuturat de cele 3 pături din spinare, am rugat consortul să se deplaseze în proximitate după un pui din acela hrănit cu porumb și m-am apucat să prepar o supă. Așadar … INGREDIENTE Un pui de 1.5 kg, tăiat în bucăți – aripi (fără vârfuri), piepți, spate și pulpe1 lingură de ulei…

Unii zic că e franțuzească, adică vichyssoise. Alții insistă că vine din Țara Galilor, sub formă de cawl cennin. Julia Child insista că este o invenție americănească. Dacă ar fi să te iei strict după mirosul de praz, ai ajunge pe lângă Caracal. Una peste alta, e atât de bună încât se bate omenirea să își asume paternitatea ei. O poți mânca rece ori caldă, așa cum s-ar cam cuveni în perioada aceasta a anului. Ingrediente 35g unt (cam 3 linguri) 4 – 5 fire de praz (în funcție de grosime), doar partea alba-verde deschis, foarte bine spălată de pământ și nisip, tocată în fâșii subțiri 900g cartofi pentru fiert, curățați și tăiați în cuburi 3 căței de usturoi curățați și ușor zdrobiți cu lama cuțitului 2 frunze de dafin câteva fire de cimbrișor proaspăt 1,75 litri supă limpede de legume sau de pui (eu am folosit cuburi de supă concentrată…

Ce ţi-e şi cu publicitatea asta, domnule. Scriam, zilele trecute, pe Facebook, că sunt sătulă de reclame fabricate la kilogram, pentru care textul este produs, probabil, în dimineaţa mahmură de după un chef unde copywriter-ul a amestecat grav băuturile. Expresii de genul „iepure eviscerat” ori „trunchi de merlucius congelat” te fac să te gândeşti la orice, de la un documentar de pe Animal Planet, până la o reluare a filmului „Fatal Attraction”, dar nu şi la o masă yummy pe care abia aştepţi să o pregăteşti. Şi totuşi… După ce auzi asta cu iepurele fără măruntaie de vreo 50 de ori, şi la radio şi la televizor, începe să te bată aşa, un gând. Iar când ajungi, pentru alte cumpărături, la respectiva prăvălie şi dai cu ochii de urechiat, pac, subliminala lucrează şi îl pui în coş. Aşa se face că, prin chiar forţa repetitivă a unei reclame debile, am…

Nu e o reţetă simplă sau rapidă, însă rezultatul este delicios. Pentru pasionatul de bucătărie român, ea prezintă o dificultate suplimentară. Pentru că el/ea are de-a face cu faimoasa carne de vită românească, tare ca pingeaua. Dacă în cazul muşchiului ori vrăbioarei ai şansa de a găsi alternativa maturată, pentru rasol nu ai scăpare. Aşa că această reţetă trebuie adaptată, cu un pas suplimentar – respectiv fierberea rasolului în oala sub presiune. Asta în aşteptarea unei ocazii fericite, când vei primi cadou un slow cooker. Aşa cum v-am obişnuit deja, să trecem puţin prin istorie şi geografie. Ossobuco este un preparat tradiţional al bucătăriei lombarde. Reţeta are două variante: aşa numitul ossobuco al bianco, cel tradiţional, care se pregăteşte cu scorţişoară, frunze de dafin şi se serveşte cu gremolata (un amestec de coajă de lămâie rasă, pătrunjel verde şi usturoi, însoţite – uneori – de anchois sau de rozmarin ori…

Când eram mică, „sparanghelul” era un fel de chestiune mitică, de graal culinar. În capul meu de copil, suna la fel cu „arhanghelul”. Apărea episodic şi însoţit de oftaturi nostalgice în povestirile bunică-mii despre „cum trăiam noi la Caracal ca la Viena şi veneau delicatesele ca apa pe Dunăre” şi în amintirile părinţilor mei de prin restaurante franţuzeşti. De când sparanghelul e peste tot şi se declina în alb şi în verde, îl cumpăr şi îl gătesc cu regularitate. în special în sezon. Cel mai frecvent (după cum se vede şi din alte reţete de pe blog), îl fierb la aburi şi îl mâncăm cu unt şi lămâie. Dar e al naibii de bun şi în quiche-uri ori pe grătar. De data aceasta, făcând un inventar al achizitiilor rătăcite prin străfundurile frigiderului, am colectat o legătură de sparanghel verde şi o cutie cu roşii uscate. A ieşit ce a ieşit,…

Bucurestiul este, veti fi de acord cu mine, un oras care te poate umple de nervi.  Il adoram, il pozam, il populam cu amintirile noastre, il traim, dar ne mananca zilele. In ultima vreme, imi petrec o buna parte din zi in masina, fataindu-ma de colo colo. Asa ca am devenit hipersensibila, alergica chiar, la treaba asta cu politistii care sunt ni vu ni connu pana cand nu apare o coloana oficiala.  Sau pana cand nu da interesul national ordin sa puna de niste teancuri de amenzi. OK, politia romana s-a slefuit, a capatat o fata mai amabila si mai profi, nu mai e o trauma interactiunea cu un agent de circulatie.  Pot recunoaste ca – de cele mai multe ori – respectivul agent are dreptate atunci cand te opreste.  Ar fi si ciudat sa nu fie asa  in capitala tarii unde nicio regula nu e regula, ci doar rezon…

Dedic aceasta postare celei mai „fidea” (ca sa fim in sfera jocurilor de cuvinte culinare debile) cititoare & comentatoare a acestui blog: Agneswood! Prin perioade de moarte clinica a blog-ului, prin fum de gratar si baionete de frigarui, ea mi-a stat alaturi. Incercand – cu un optimism pe care pana si eu il consideram, uneori, nejustificat, sa imi stea alaturi si sa ma incurajeze prin remarci pline de un cinism tonic si de o ironie sanatoasa! Draga Agneso, iti multumesc public – ai fost Jiminy Cricket-ul pe care sper sa nu il mai dezamagesc de acu’inainte.  Ceea ce, tinand cont de faptul ca aceasta reteta include SI suc de portocale SI miere, s-ar putea demonstra un angajament greu de respectat. Ma rog, vezi tu ce faci cu dedicatia mea si unde o pui….. Ea ramane publica si asumata! Ingrediente 1 piept de rata dolofan, cu piele cu tot 1/2 lingurita sare…

De bucurie ca a dat soarele, am avut asa, o pornire vegetala.  Si am facut un pateu de ciuperci si fenicul. Simplu, delicios si la obiect.  Mai mult decat atat, de post. Ingrediente 1 bulb de fenicul, curatat si tocat in bucati potrivite 250g ciuperci brune (daca se poate), spalate, taiate in bucati potrivite 2 linguri ulei de masline cateva fire de cimbrisor, tocate marunt 1 lingura de mustar taranesc (din cel cu boabe) 1 lingura de otet balsamic Mod de preparare Preincalzeste cuptorul la 205 grade Celsius. Intr-o tava, amesteca feniculul, ciupercile, mustarul, cimbrisorul si o lingura ulei de masline.  Asezoneaza cu sare si piper proaspat macinat. Da la cuptor pentru circa 15 minute, pana cand legumele sunt rumenite.  Te previn, miroase fenomenal. Scoate din cuptor, lasa amestecul sa se racoreasca. Pune in robotul de bucatarie, adauga otetul balsamic si  mixeaza pret de 1 – 2 minute. Adauga treptat…

Aparentele insala, repet.  Nu e vorba doar de vaz – chiar si gustul poate fi o amagire.  Am in gradina doi pomisori, cu tulpina ca un batz si un ciuf de frunze razvratite in varf.  Cum vine toamna, crengile stau sa li se rupa sub greutatea fructelor: niste mere mici si rozalii, cam astringente si total lipsite de parfum.  Ce sa faci cu asa ceva? Le-am googalit si eu, pe merele astea, sa aflu daca singura lor sansa e sa fie mancate cu disperare de cainii mei, atunci cand le gasesc prin iarba.  Am aflat ca, pe romaneste, pomul s-ar numi mar decorativ – asta din cauza superbelor flori roz din primavara.  In english, le zice crab apples si lumea face din fructele astea un jeleu delicios. Anul trecut am decis sa il incerc, iar in acest an – sa repet experienta.  Din fructele nenumarate ale celor doi pomisori, am…

Cu toate ca se afla sub amenintarea de a se transforma din caleasca in dovleac, va sa zica din gratioasa Zana a Eficientei in uricioasa si cocosata Fee Carabosse (mergeti si vedeti cum sta treaba la cumatrul Charles Perrault, un mare biograf al creaturilor magice),  zana noastra nu se da batuta. Strangand amarnic din dinti, isi aduna fortele si pregateste un quiche asa, mai provensal.  Asta ca sa celebreze vara aceea ce inca staruie si sa isi pregateasca sufletul pentru zgribulelile ce vor sa vina. Ingrediente 1 foaie de aluat fraged de tarta (megaimage) 2 ardei grasi – unul rosh’ si unul galben-verzui – curatati si taiati in fasii 1 dovlecel, curatat si taiat in felii subtiri 2 catei de usturoi, curatati si tocati marunt 1 lingura ulei de masline 1 lingura otet balsamic sare , piper negru, cimbrisor 2 – 3 rosii potrivite si duuuulci de tot, caci vin…