N-am aratat niciodata bine in poze.  In fotografiile din scoala primara, toate colegele mele erau apretate, impecabile, cu bentite si pampoane, eu aveam parul vraiste, o soseta cazuta pana spre glezna, niste tenisi dubiosi si o mare julitura in genunchi.  In instantaneele de vacanta de mai tarziu, toata lumea e destinsa, zambareata si bronzata – eu am o paloare verzuie si o privire de iepure prins in bataia farurilor.  In cele mai reusite imagini, sunt surprinsa la o departare de peste 100 de metri sau am ochii intredeschisi, ca dupa o betie meseriasa. Asa ca pot spune, cu mana pe inima, ca am simtit un mic fior de compasiune fata de oamenii din imaginile de mai jos.  Fiorul a fost scurt – o milisecunda, i-au urmat hohote de ras masive, din alea care te descarca de tensiunea si stresul acumulate in ultimii 10 ani de viata. Daca sunteti indispusi, deprimati,…