Am pregătit supa asta de vreo trei ori deja, din momentul în care am descoperit rețeta. E simplă, e rapidă și foarte aromată, iar mie îmi place la nebunie! Ingrediente 1 lingură ulei de cocos1 ceapă mică, tocată mărunt2 căței de usturoi zdrobiți cu lama cuțitului și tocați mărunt1 lingură ghimbir proaspăt, ras sau tocat mărunt1 cutie de 400g năut – boabele scurse, spălate sub jet de apă rece1 lingură de praf curry1 vârf de linguriță de fulgi de chilli (sau mai puțin, în funcție de cât de iute vrei să iasă supa)1 cutie de 400 ml lapte de cocos1 cană de supă limpede de legume (sau de pui, dar atunci supa nu mai este – în mod evident – de post)1 lingură sirop de arțar1 lingură suc de lămâie verde (lime)pătrunjel, coriandru sau mentă proaspătă, tocată Mod de preparare Încinge la foc potrivit o oală cu fundul gros. Adaugă…
Poate că v-aţi prins deja, dar particip la un concurs foarte friendly, organizat de Panasonic, în care am pregătit şi fotografiat diferite reţete cu un aparat Lumix. A fost foarte interesant să folosesc aparatul ăsta, după ceva amar de vreme în care m-am obişnuit cu limitările unui smartphone. Mi-a deschis pofta pentru fotografii adevărate şi mă gândesc că nu mi-ar strica şi un curs ceva mai profi de fotografie specializată. Dacă o exista aşa ceva pe la noi. Ultima reţetă pe care am propus-o în acest concurs este cea de astăzi, humusul cu sfeclă. Delicios, mi-am cam dat peste degete ca să nu mă înfrupt mai energic din el, înainte de a-l trage în poză. Ingrediente 175g sfeclă roşie coaptă în cuptor, curăţată şi tăiată în cuburi 400g năut boabe (din conservă), scurs de zeamă şi clătit bine 3 căţei de usturoi sucul de la 1 1/2 lămâi 6 linguri…
Nu este prima oară când o declar: urăsc să prăjesc! Orice reţetă care menţionează prăjeala în ulei, într-o tigaie, mă pierde. Şi asta nu pentru că nu îmi plac lucrurile crunchy ori pentru că am obsesii dietetice (orice lucru bun, consumat cu măsură, nu te omoară), ci pentru că mă înnebuneşte chestia cu uleiul care sare în toate direcţiile, umple maşina de gătit, pe mine şi ambientul pe o rază de câţiva metri buni. Poate că trebuie să mai studiez procedeul, or fi aspecte tehnice (cum ar fi temperatura uleiului, adâncimea lui ori dimensiunea tigăii) care îmi scapă. Una peste alta, evit cât pot, dacă pot, astfel de reţete. Acestea fiind spuse, fobia mea legată de prăjit nu mă împiedică să am pofte monstruoase când vine vorba de chiftele rumene, fierbinţi ori de minciunele deep fried, cum făcea bunica. Minciunele pe care,jur cu mâna pe şorţul meu de bucătărie, le…