Un text mai vechi, dar mereu actual În timp ce spăl vasele, începe să îmi circule prin minte un mic refren obsedant: ”Un senator / Se legăna / Pe o pânză de păianjen / Şi fiindcă ea / Nu se rupea / A mai chemat un senator / Doi senatori se legănau…” Ce m-o fi apucat cu chestia asta ? Şi cind eram copil mi se părea tâmpită. Probabil combinaţia de sarmale cu ştiri la televizor o fi de vină. Vasele sunt pline de grăsime gălbuie, densă, lipicioasă, iar apa nu e destul de caldă. Îmi bălăcesc mâinile în zoaiele tulburi şi brusc mi se apleacă. Atâtea dezvăluiri senzaţionale, atâtea şpăgi, bacşişuri şi mite, că m-a apucat criza de bilă. Acum îmi vine şi amar în gură. Am auzit undeva că şi Ivan cel Groaznic suferea cu fierea. Poate tot de la asta i se trăgea. Da’ macar el putea…
Toti cei care ma cunosc stiu ca sunt innebunita dupa vacantele in Grecia. Imi plac locurile, imi plac oamenii, imi place mancarea. Intamplator, cunosc societatea greceasca si din alte rezoane: prietenii de o viata, relatii de afaceri, povesti de familie. Din toate motivele enumerate, articolul din Vanity Fair pe care l-am citit recent – ‘Beware of Greeks Bearing Bonds’ – m-a intors pe dos. Pentru ca stiu ca totul e adevarat. Pentru ca stiu ca suntem foarte aproape de ceea s-a intamplat si se intampla in Grecia. O societate in care neplata taxelor e sport national. Coruptie, superficialitate, minciuna, invidie. O clasa politica manipuland voios si inconstient statisticile si jongland cu cifrele raportate institutiilor europene. Lipsa de coagulare sociala, dispret pentru efortul comun, grandomanie si condescendenta fata de cumpatare si planificare. Un sector public hipertrofiat, lacom si ineficient. Institutii religioase (in acest caz, manastirea Vatopaidi si speculatiile ei imobiliare) amestecate…