Experienţa franceză Să îţi rupi glezna în Normandia e un lucru aproape poetic. Mai ales atunci când tocmai ai ieşit dintr-o splendidă catedrală, unde te-ai rugat la diferiţi sfinţi pentru sănătate. Spun că e poetic pentru că există acolo atâta frumuseţe şi miracol, încât e uşor să fii cu capul în nori, pierdut în lumina vitraliilor multicolore şi în gânduri despre micimea omului trecător prin viaţă şi prin istorie. Ce pot spune – caldarâm medieval, pantof prost ales, snap! crack! negru în faţa ochilor! Şi gata. Eşti întinsă pe trotuar, cu o senzaţie de leşin dureros. Poate că rugăciunile au funcţionat totuşi, pentru că te afli la doar douăzeci de metri de intrarea la “Urgences” a spitalului din localitate. Ţop, ţop, într-un picior, te laşi să cazi pe scaunul din faţa ghişeului de internări. O asistentă grizonantă, tunsă foarte scurt, te mitraliază cu întrebări politicoase, la obiect. Completezi un formular…