Nu ma omor dupa electrocasnicele moderne.  Abuzez de ele, insa nu le plac si nici ele pe mine. Cu exceptia unui mixer de mana, care are varsta fiului meu, restul aparatelor care imi populeaza bucataria sunt tinere si nelinistite: scuipa, fumega, scot sunete obraznice si ma lasa balta cand mi-e lumea mai draga.  Cum antipatia e reciproca, nu le acuz.  Le prefer insa, de departe, pe stramoasele lor manuale si traiesc cu nostalgia vechilor bucatarii, cu ustensilele lor minunate. Bunica A. era metodica si excesiva.  Avea cate o scula pentru fiecare operatiune: o dracie pentru scos samburii cireselor, un clestisor longilin pentru extragerea dopurilor pierdute prin sticle, un sacrosanct tel pentru albusuri si vreo trei altele – subalterne si nervoase – pentru maioneze si sosuri.  Rasnitele aveau si ele planul lor de bataie.  Cea pentru cafea, din alama, cu palariuta ornata ca la Stambul, intindea un brat lung – negru,…