In fata computerului.  Din nou.  Mereu. Zilnic, ore in sir in fata aceluiasi nenorocit de ecran verde de Solitaire.  Tzac, tzac – asa, 5 de cupa peste 6 de pica, dama de cupa peste popa de cupa.  Si acum valetul peste amandoi.  Un fel de sex in grup, va sa zica.  Doamne, se tampea complet  – singurul ei interlocutor era laptop-ul asta.  Acum show an available move, fir-ai tu sa fii, ca eu nu mai sunt in stare. An available move? Ce miscare ii mai era posibilă, acum sau vreodata? Probabil niciuna, din moment ce toate zilele curgeau la fel, fara putinta de schimbare.  Liniare. Nu … nu liniare, pentru ca linia aia  – liniara cum e ea – e macar formata dintr-o infinitate de puncte, de intamplari.  Ori zilele ei erau perfect transparente, imponderabile, nemiscate. Se intinse dupa un pachet nou de tigari.  Cana de cafea era demult goala, dar ii…