De data asta, m-am convins si eu. Nu mai e cale de intoarcere. Si chiar daca o sa mai dea iarna aia uricioasa din copite si o sa se mai scuture cu ceva frig la noi, e degeaba. In gradina au inflorit irisii. Iar patrunjelul a rezistat prin toate urgiile cenusii si inzapezite.
Nu va mai facusem cam demultisor un tur prin gradina si dupa puseul de deznadejde de mai devreme, era cazul sa ma remontez si eu intr-un fel. Da, acestea sunt lucrurile care ma salveaza din butoiul cu melancolie. Poate parea putin, insa faptul ca am plantat un pom sau ca dintr-o samanta pusa de mine in pamant a crescut asa minune, ma face sa simt o scanteie de dumnezeire. Nu e trufie, ci o perpetua uimire ca lumea poate deveni atat de frumoasa, cu atat de putin.
