Ce ţi-e şi cu publicitatea asta, domnule. Scriam, zilele trecute, pe Facebook, că sunt sătulă de reclame fabricate la kilogram, pentru care textul este produs, probabil, în dimineaţa mahmură de după un chef unde copywriter-ul a amestecat grav băuturile. Expresii de genul „iepure eviscerat” ori „trunchi de merlucius congelat” te fac să te gândeşti la orice, de la un documentar de pe Animal Planet, până la o reluare a filmului „Fatal Attraction”, dar nu şi la o masă yummy pe care abia aştepţi să o pregăteşti. Şi totuşi… După ce auzi asta cu iepurele fără măruntaie de vreo 50 de ori, şi la radio şi la televizor, începe să te bată aşa, un gând. Iar când ajungi, pentru alte cumpărături, la respectiva prăvălie şi dai cu ochii de urechiat, pac, subliminala lucrează şi îl pui în coş. Aşa se face că, prin chiar forţa repetitivă a unei reclame debile, am…