Quinoa e una dintre cele mai smechere boabe cu care am avut de-a face.  Palida si benigna, nu ai zice ca e inrudita cu sfecla rosie si spanacul.  La fel de bine cum nu-ti poti da seama ca e, de fapt, o pseudocereala.  Nici gloria ei trecuta nu e evidenta: boabele astea mici erau ‘mother of all grains'(chisaya mama) la azteci, depasite in prestigiu numai de cartof si urmate de aproape de porumb.  Insusi imparatul incas era cel care semana primele graunte de quinoa ale viitoarei recolte!  Ulteriori, conquistadorii spanioli au catalogat-o drept ‘mancare pentrun indieni’ si i-au interzis cultivarea, sub amenintarea pedepsei cu moartea.  Bravo lor! 🙁 Acum ajungem la partea aia plicticoasa, cu nutritia.  Suprinzator de bogata in proteine de cea mai buna calitate (12 – 18%), quinoa este si o sursa buna de fibre, fosfor, cupru, magneziu si fier.  Cu un continut ridicat in lysina, aminoacid important…