Exista unele retete care te urmaresc. Le-ai gustat odata, demult, si de atunci te tot gandesti la ele. Asa si eu cu prajitura asta. Am mancat-o la o nunta, la Brasov. Era inainte de ’89 si diferitele dulciuri, care mai de care mai bune, fusesera pregatite de o cucoana in varsta, faimoasa – se pare – in tot orasul. Eu m-am asezat langa tava cu prajitura asta si nu m-am mai ridicat. Pe vremea aia eram slaba moarta si mancam cat un mic sat african. Ce vremuri! Acum cateva saptamani, am gasit reteta asta si am experimentat-o. De atunci , o data pe saptamana, mananc din ea si imi imaginez ca sunt inca slaba, cu metabolism de otel. Mare lucru si autosugestia asta. Ingrediente 140g unt fara sare, la temperatura camerei 4 oua 200g faina alba, cernuta 300g zahar 1 lingurita bicarbonat coaja rasa de la jumatate de lamaie gem…
