A fost odată ca niciodată o femeie. Am putea (pentru o lejeră tuşă de poveste populară) să îi spunem cucoană, din cauza celor câteva zeci de fire de păr alb de la tâmple, aluniţei de pe obrazul drept şi taliei uşor îngroşate. Am mai putea nota că a noastră cucoană avea un nas impresionant şi ceva riduri, însă asta nu are absolut nicio legătură cu povestea noastră. Cucoana, ca toate cucoanele – matură, echilibrată, rezonabil de raţională. Într-o zi, pe când îşi făcea lista de cumpărături a săptămânii, cocoana – sătulă de stat în casă într-o o zi cenuşie şi ploioasă, luă o decizie pe care avea să o regrete amarnic. Se căută prin poşetă, observă că deţine fondurile necesare, stinse luminile, încuie uşile şi plecă la mall. Cucoana ştia – aşa cum îi spusese o prietenă – că, la poporul român, ajunul de sărbătoare este echivalent cu sfârşitul lumii.…