E cea mai buna supă rece pe care am mâncat-o, rudă cu tarator-ul, dar mai gustoasă decât acesta. Să o luăm, însă, da capo. Am mai avut grădini de legume. Dar niciodată nu am avut recolte atât de îmbelșugate. Zilele astea, la ceas de dimineață sau de apus, culeg cel puțin trei dovlecei pe zi și cam un kilogram de roșii, de toate soiurile și dimensiunile – cherry, inimă de bou, Roma. Cu roșiile mai treacă-meargă, răzbim cu supe, salate, tarte și altele, precum dulceața de roșii, pe care mă pregătesc să o fac mâine. Dar dovleceii? La grătar i-am făcut, ciorbă și supă cremă cu fenicul și verdețuri, chiftele cu feta, ba chiar și chec cu dovlecei și lămâie am pregătit, în premieră sau în reluare. Așadar, de la antreu, până la desert, am acoperit cam tot spectrul de rețete. Ajunsesem cam la capătul imaginației, când – la 38…