A fost odata ca niciodata o Zana. Zana asta avea o fire extrem de increzatoare, chiar naiva, ar spune unii. Zana – prin insusi profilul jobului – credea ca oamenii pot fi sinceri, iar vacile din Romania – fragede. Si asa se facu ca, intr-o zi de iarna, Zana se duse la macelarie si intreba daca poate cumpara o bucata de carne de vita pentru o friptura la cuptor. Macelarul se uita la ochii plini de speranta ai Zanei, iar Zana se uita la cutitul cel mare si la manusa speciala, din zale metalice, a Macelarului. Lua Macelarul cel Rau (ii vom spune asa din motive pe care le veti intelege ulterior) o bucata frumoasa de antricot de vita din galantar si i-o prezenta Zanei. ‘Zana – Zanisoara’, zise el, ‘ ia tu bucata asta de antricot si pune-o fara grija in cuptor, ca e proaspata ca apa de izvor…
Tag