martie îngenuncheat sub zăpezi, maică, vine sfârşitul lumii!, dar vine frumos şi alb şi înşelător, ca o momeală pentru păcătoşi şi mi se cuvine un sfârşit de poveste, mi se rup cercuri de fier în jurul inimii; cerul nu se mai satură de nins, corpul meu bolnav de bine trebuie acoperit, ca martie îngenuncheat sub zăpezi, în această apocalipsă blândă, de care nimeni nu se mai sperie. O poezie veche – mi-am amintit-o privind pe fereastra.  Si am ales sa o insoteasca o fotografie a bunicului italian, ratacit prin omatul romanesc.  Voi ce ziceti, vine sfarsitul lumii?