Mi-era o pofta de chiftele, fratilor, de nu mai puteam! Visam chiftele si ziua si noaptea: aurii, aburinde, cu miez pufos si plin de verdeata.  Scufundate in sos bogat si parfumat, nu conta de care – cu foi de dafin si boabe de piper ori cu tarhon  – tot aia, sos sa fie.  Pofteam cum n-am poftit nici in primele luni de gravizenie.  Bun, o sa ziceti, si care era problema ta, Zano? Ce te-mpiedica pe tine, cea-facatoare-de-paini-impletite, sa pui de o stiva de chiftele? Am sa va spun care era problema: pohta ce-o pohteam implica una dintre cele mai oribile operatiuni bucataresti.  As putea chiar spune ca e vorba despre o mare vulnerabilitate in Strategia Personala de Aparare a Bucatariei.  Si anume, PRAJITUL.  Odiosul, scarbavnicul prajit in mult ulei, de deshte arzator si de bucatarie imputzitor.  Puneti-ma sa curat o tona de mazare ori cartofi, sa dezosez cu penseta…