Ce subiect mai potrivit pentru această zi în care sărbătorim copilăria, cu tot ce înseamnă ea, decât mofturile şi marotele alimentare ale anilor noştri de început? Da, recunosc, eu sunt copilul mofturos din titlu (Îmi asum folosirea timpului prezent. Greu de crezut, dar şi acum sunt la fel, cu tot blogul meu eminamente culinar). Un copil răzgâiat de o bunică emerită în bucătărie şi învăţat cu mâncarea bună de nişte părinţi gurmanzi şi umblaţi prin lume. Aşadar, ce uram să mănânc, atunci când eram mică? Lista nu e lungă, dar e valabilă şi azi. Să începem cu pielea de pui şi zgârciurile din supe, ciorbe şi mâncăruri gătite. Oroarea ororilor! Nu le mănânc nici astăzi. Gândul mă cutremură. Unica dată în această existenţă când am pus gura pe aşa ceva a fost într-o tabără, prin clasa a V-a, la Sinaia. E drept, în acea primă tabără din viaţa mea, am…