Acum cateva seri, am descoperit filmuletzul asta, care m-a lasat bouche bee si m-a facut sa simt asa, un fel de neastampar, de mancarime interioara, ca si cum as fi putut sa percep cum mi se cliveaza centromerul fiecarui cromozom. 🙂 🙂 🙂  Nu mi-as putea vreodata permite sa ii fac concurenta lui Tata Uraniu , insa imaginile cu pricina mi-au amintit de anii facultatii, atunci cand studiam microbiologie, histopatologie, virusologie si alte -ologii.  Pe vremea aia, juna fiind si coclauri stiintifici cutreierand, ajunsesem la o teorie: ca eu, tu, ea, el am putea fi ribozomii ori mitocondriile unui imens organism.  Intre timp, credinta mea in utilitatea omenirii in Univers a fost zdruncinata in numeroase randuri. Pe scarea mea actuala de valori, ribozomii se afla mult mai sus decat unele specimene umane. Ar fi o jignire pentru ribozomi sa mai fac astfel de comparatii! Tot filmuletul asta mi-a adus aminte si…