Totul a început cu nişte caimac, cumpărat de la Cuţitul de Aur. A continuat cu o laborioasă investigaţie cu privire la reţetele care folosesc acest ingredient: online, offline – prin cărţile de bucate şi pe la prieteni. Aşa am descoperit katmer-ul, un fel de „clătită” umplută, pregătită de obicei cu fistic, prăjită în tigaie ori rumenită în cuptor, care se porţionează şi se serveşte – se pare – la micul dejun. I se mai spune kattama (în kazahă şi în kirghiză), katlama sau gambir, în mongolă. În afară de fistic, în anumite zone din Turcia , katmer-ul este umplut cu mac, în altele, cu tahini. Este pudrat cu zahăr sau acoperit cu melasă de fructe. Cel mai faimos katmer este cel de Gaziantep, oraş din sud estul Anatoliei, de unde vine – firesc – şi cea mai bună baclava. Pentru că fisticul nesărat şi decojit este rara avis în Bucureşti,…
Cam astea ar fi toate numele pe care le-am gasit pentru prajitura asta facuta cu gris si insiropata nevoie mare. Cine a fost prin Grecia nu a putut sa o rateze – e un dulce atat de parfumat si de intens, incat te satura de desert pentru – hai sa fiu atenta ce scriu aici – cam 24 de ore, dupa recordul meu personal de 8 bucati infulecate fara pauza de respiratie. Variantele de reteta sunt cel putin tot atatea ca si numele. In aluat, unii pun nuca de cocos rasa, altii migdale. In sirop, apa de trandafiri, apa de portocale sau scortisoara. Am gasit chiar si varianta acoperita cu frisca si felii de fruncte, insa pana si eu sunt de acord ca asta e o tzara over the top. Cat despre reteta mea personala, e un amestec al celor de mai sus, amestec generat numai si numai de…