Azi n-am sa va dau retete – ouale si cozonacul sunt ale fiecaruia, le face dupa cum simte si dupa cum crede. Fiecare familie are folclorul ei, cand vine vorba despre asta.  Daca o intrebam cat trebuie framantat cozonacul, bunica imi raspundea: „pana cand curge apa din pod!’, adica pana cand asuda bine gospodina.  Unii il fac simplu, altii cu mac.  Unii fac umplutura cu nuca plus albus, altii cu nuca si cacao. Eu il fac asa cum se face la noi de cand ma stiu: umplut cu exagerat de multa nuca, amestecata cu zahar tos si stropita cu rom.  Cozonacul in sine trebuie sa fie un fel de pretext pentru nuca asta crantzanitoare, usor caramelizata.  In plus, ung formele cu unt si le tapetez cu zahar – din aceleasi motive.  Dupa cum puteti constata, cozonacii mei n-ar putea castiga nici un concurs de frumusete.  N-as da insa aurul lor…