Pentru că sigur vor veni, codurile astea portocalii de iarnă. Cu viscol, cu zloată, cu temperaturi năprasnic negative, cu gheţuş de glezne şi coate rupător. Aşa că îmi trebuie, după cum îi plăcea cuiva să spună, un „balton de ştofă”. Dacă stau să mă gândesc la condiţia mea de cucoană zgribulită din fire şi de şofer din Suburbia, un asemenea veştmânt trebuie să îndeplinească o serie de condiţii oarecum contradictorii: să fie călduros, dar nu prea gros; lung, însă nu foarte-foarte; elegant şi, în acelaşi timp, casual; neutru, dar nu tern; în tendinţe şi clasic; să mă facă suplă, dar să mă apere eficient de frig. Simplu de găsit, nu? Cum lua coana mare Lipscani-ul la picior, aşa am luat şi eu netul la străbătut, în căutarea acestui Graal al preasfintelor mantourilor. Întâi, m-am informat pe site-urile distribuitoare de înţelepciune în ale modei. Cu această ocazie, am aflat că, în…