Ce bine e in parc! S-a mai racorit, soarele se fofileaza cumintit printre frunzele de deasupra mea, iar eu motai, cu un ochi intredeschis, precum zmeul din poveste. Nepota-miu, Ion, care are 4 ani, se joaca in groapa cu nisip impreuna cu alti cativa tanci de virsta lui. Deodata, alearga spre mine strigand si razand nevoie mare. “Buni! Buni! Am gasit in nisip o comoara!” “Ce comoara, puiule?” “Uite!” zice el si imi intinde o manuta murdara in care troneaza ceva negricios, plin de tarana si de o forma nedefinita. Imi pun ochelarii pe virful nasului si simt ca lesin. E un caca. Un caca de caine, uscat, pietrificat aproape. “Vai, puiule, da’ asta e cah!”. “Nu e cah, buni, te rooog …” plange el disperat, cu lacrimi mari, care lasa dare pe obrajii prafuiti. ”Te rooog, buni, pune-l in geanta, ca vrea sa mi-l ia Cosmin. Te rooog, buni,…
Tag