OK, prima parte a titlului suna ca un film SF de serie B, insa nu m-am putut abtine. Sunt atata de entuziasmata de propria mea isprava, incat am simtit nevoia sa fiu un pic mai ‘galagioasa’. Mi-am luat revansa in fata carnii de vita, neamule! A fost o lupta lunga si nu una usoara, insa am invins. Tzup, tzup, vorba Simonei Tache, iti multumesc, Joiana – dragostea mea! 🙂 Cei care ma cunosc, stiu despre mine ca pot fi ridicol de incapatanata in anumite privinte, fie ele si minore. Dupa infrangerea suferita in fata Macelarului cel Rau, Zana voastra s-a zvarcolit in pat cateva nopti si a decis ca nu e cazul sa cedeze meciul cu una, cu doua. Asa ca s-a ridicat, s-a scuturat de praful amarei deceptii si s-a dus la Angst. De unde a cumparat un kil si ceva de pulpa de vita maturata. Da, dragi cititori,…
Nu se mai putea asa. Rontzaisem toata cioco din perimetru si explorasem toate dulapurile. Nici macar o umbra de zahar rafinat si prelucrat sub forma vreunui desert onorabil. Angajamentele mele curajoase, legate de o ruptura transanta cu dulciurile, se evaporau usurel. Si uite asa a aparut pannacotta asta. Ingrediente 375ml lapte 375ml frisca lichida 100g zahar tos 1/2 baton de vanilie 3 lingurite de gelatina granule 50g coaja de portocala glasata,taiata in bucatele (sau stafide inmuiate in coniac, daca nu ai coaja de portocala) 250ml apa 3 linguri zahar brun 2 lingurite cu varf de cacao 2 linguri Cointreau, Grand Marnier ori alt alcool cu portocale (daca ai folosit stafide, poti persevera cu coniacul ori cu niste rom de buna calitate) Unge cu putin ulei de floarea soarelui 6 forme de 150ml ori 6 – 8 recipiente mai mici (pahare, cesti) rezistente la caldura. Intr-o craticioara, toarna laptele si frisca…
O alta consecinta a durerilor mele de sale este si aceasta reteta, care a folosit drept garnitura couscous-ul de ieri. Este tot o reteta rapida si – lucru de maxima importanta – contine capere, pe care eu le-as manca la breakfast, la lunch si la dinner cu acelasi entuziasm. Treaba functioneaza astfel: Ingrediente 4 jumatati de piept de pui, feliate astfel incat sa nu fie prea groase sare si piper negru, proaspat macinat cateva linguri zdravene de faina alba, cernuta 4 – 5 linguri de ulei de floarea soarelui 1 catel de usturoi, curatat si zdrobit usor cu lama cutitului sucul unei lamai o ceasca de apa calda 3 linguri de capere in otet, bine scurse si tocate juma’ de legatura de patrunjel verde, tocat Tamponeaza cu hartie de bucatarie bucatile de piept de pui, sa nu fie prea umede. Asezoneaza bine, pe toate partile, cu sare si piper. Pune…
Hir-ar sa hii, azi iar ma doare spatele! Ieri seara m-am apucat de un puzzle si am stat in tot felul de pozitii contorsionate, ca sa vaz cum se potrivesc piesulitele astea miiiici, miiiici de tot. Asa ca, indoita de mijloc, am decis sa trec (pe) la cratita cu viteza fulgerului, ca sa imi vad mai departe …de puzzle. 🙂 Am pregatit pui cu sos de lamaie, patrunjel si capere (despre asta, domani) si o garnitura de couscous cu rosii si bacon. Ingrediente 100g bacon afumat, taiat in fasii 4 fire de ceapa verde, tocata 1 cutie de 400g pulpa de rosii cu usturoi (de la Cirio – daca nu aveti, atunci o cutie de pulpa de rosii simpla + 2 catei de usturoi tocati marunt) 250g couscous 250ml apa calda sare, piper negru macinat – dupa gust Pune la incins o cratita, apoi adauga bucatelele de bacon si ceapa…
Asadar, dragi copii, e momentul sa aflam sub ce forma a sfarsit infamul antricot de vita de ieri. As fi putut sa il pun intr-o oala de fonta, cu niste vin rosu, ceva supa de vita, boabe de piper, o frunza de dafin si cateva salote si sa il las in cuptor pana cedeaza si se lasa mancat cum se cade. La fel de bine, as fi putut sa il toc si sa il folosesc drept baza pentru un sos bolognese de toata isprava. Intrucat mai aveam ceva din cartofii si legumele nevinovate si delicioase pe care le-am copt pe langa bucata de carne, am decis sa il transform intr-un fel de hachis parmentier. Spun ‘un fel de’ pentru ca adevaratul hachis parmentier este multi-stratificat: un strat de puree pe fundul formei, tocatura la mijloc, iar deasupra inca un rand de puree, acoperit fie cu pesmet, fie cu cascaval ras.…
A fost odata ca niciodata o Zana. Zana asta avea o fire extrem de increzatoare, chiar naiva, ar spune unii. Zana – prin insusi profilul jobului – credea ca oamenii pot fi sinceri, iar vacile din Romania – fragede. Si asa se facu ca, intr-o zi de iarna, Zana se duse la macelarie si intreba daca poate cumpara o bucata de carne de vita pentru o friptura la cuptor. Macelarul se uita la ochii plini de speranta ai Zanei, iar Zana se uita la cutitul cel mare si la manusa speciala, din zale metalice, a Macelarului. Lua Macelarul cel Rau (ii vom spune asa din motive pe care le veti intelege ulterior) o bucata frumoasa de antricot de vita din galantar si i-o prezenta Zanei. ‘Zana – Zanisoara’, zise el, ‘ ia tu bucata asta de antricot si pune-o fara grija in cuptor, ca e proaspata ca apa de izvor…
Ieri, pe seara, am citit una dintre cele mai poetice fraze despre iarna. Si nici macar nu e o poezie, ci un fel de anecdota. Si nici macar nu apartine unui poet. Asta, in masura in care Plutarh (caci despre el este vorba) a fost mai degraba cunocut ca moralist si biograf . Fraza suna cam asa: „Antistene ne povesteste despre existenta unui taram foarte indepartat, unde frigul este atat de puternic, incat cuvintele ingheata de indata ce sunt rostite, iar dupa un timp, ele se dezgheata si devin audibile, astfel ca acele cuvinte rostite pe timpul iernii raman neauzite pana in vara care urmeaza.” Tot gandindu-ma la cuvintele lui Plutarh, precum cei 7 frati care isi cautau 7 mirese, si zgribulindu-ma pe sub paturi, perne si cuverturi, am simtit o pofta nebuna pentru un desert foarte cald, foarte parfumat si foarte dulce. Da, da, stiu ca am promis sa o…
Trei dovlecei / Se leganau … intr-un sertar de frigider. Si se tot leganau saracii, de vreo cateva zile, fiindca uitasem complet de ei. Impinsa de vinovatie, m-am hotarat sa le fac dreptate astazi, cu un fel de budinco-placinta tocmai buna sa ne duca cu gandul la vaaaara, la vacaaanta, la vaaaluri … Ingrediente 3 dovlecei potriviti, taiati in felii groase, cam de-un centimetru 1 lingura ulei de masline 2 catei de usturoi, zdrobiti 3 fire ce ceapa verde tocate 1 lingura cimbrisor proaspat, numai frunzele, tocat 5 oua batute bine 2 linguri parmezan ras 1 cana branza feta, faramitata 100 ml lapte batut sau smantana 140g faina cernuta 1.5 lingurite praf de copt 1/2 lingurite sare piper negru macinat 1/4 lingurita tabasco (optional) 1 cutie de 400g pulpa de rosii, scursa prin strecuratoare, deasupra unui castron – cu sucul rezultat gasiti voi ce sa faceti Preincalzeste cuptorul la 190…
Stiti momentele alea in care iti vine sa te bati singur pe umar, sa te feliciti si sa iti pupi mainile? Ei bine, asa a fost cu lintea asta. Atunci cand am terminat sa o pregatesc, am mancat-o direct din cratita, cu lingura de lemn. Si in tot timpul cat – plina de vinovatie – hapaiam ca un purcel voios, ma tot congratulam: ‘Da’ bine mai gatesti! Doamne, cat de buna e! Parfumata, picanta, fiarta exact cat trebuie!’ Noroc ca a aparut cineva, care m-a prins ca pe caprioara in bataia farurilor, murdara de sos in colturile gurii si cu lingura pregatita pentru inca un asalt, ca altfel ramaneau ailalti complet flamanzi. Ingrediente 1 cana de linte verde 2 morcovi, curatati si taiati in cubulete 1/2 telina, curatata si taiata in cubulete 1 radacina de patrunjel, curatata si taiata in cubulete 2 -3 linguri de ulei – amestec floarea soarelui…
Cineva, nu spun cine, m-a tot innebunit cu supa asta din carne de vita. Nu e o supa rapida, nu e nici o supa simpla, insa e extrem de aromata si destul de dietetica, cel putin in interpretarea pe care am adoptat-o in final. Pho-ul – ca si preparat – e o ‘corcitura’ vietnamezo-frantuzeasca, de data mult mai recenta decat majoritatea retetelor orientale. Primul restaurant de pho s-a deschis la Hanoi abia in 1920, iar reteta a ‘coborat’ din nordul in sudul tarii abia prin anii ’50. Pana atunci, vitele erau mai degraba animale de povara decat ingrediente pentru supa. Din combinatia de taietei de orez locali si carne de vita s-a nascut o supa concentrata si parfumata, al carui nume a lansat adevarate controverse si a devenit subiect de seminar – unii spun ca ar veni de la feu/pot-au-feu, adica din franceza, altii sustin ca numele se trage de…