O reteta ca la carte. Ca la cartea Sandei Marin, fara de care nicio cuhnie romaneasca nu are a se afla. Tineti-va bine de reteta asta, ca toamna e lunga si piata plina de conopida – alba, dolofana si gustoasa. Ingrediente 1 conopida cum am mai zis – alba, dolofana si gustoasa – spalata, curatata de frunze si impartita in buchetele potrivite 1 lingura de faina 2 – 3 linguri de unt 1 ceasca de lapte 2 – 3 linguri de smantana 2 pumni de cascaval ras (eu am avut emmental) 2 lingurite de pesment sare, piper negru, nucsoara macinata Pune conopida la fiert. Dupa ce a dat primul clocot, arunca apa si ia-o de la capat. Lasa sa fiarba in apa cu sare, la foc potrivit, cam 10 minute – sa nu se faca praf, dar sa fie patrunsa. Scurge si da deoparte. Preincalzeste cuptorul la 200 de grade…
Nu asta am mancat azi. Azi ne-am dat in stamba si am pus de-o masa destrabalata: – antreu (greu 🙂 ) – oase de vita cu maduva, coapte la cuptor si servite cu sos de ceapa rosie, capere si patrunjel verde, plus paine de casa prajita – delicious! am amutit pe toata lumea cu acest fel, chiar si pe unii care nu bifau maduva la capitolul preferinte. – main course: pulpa de miel de Noua Zeelanda cu usturoi si rozmarin, cu cartofi la cuptor, conopida la cuptor si salata verde – desert: tarta cu branza cottage si apple butter, servita cu topping de mere la tigaie, in sos de caramel si apfel schnapps. Pe astea vi le-am insirat doar asa, ca sa va tin interesul treaz in zilele care urmeaza, cand voi reveni – daca sunteti cuminti – cu retetele corespunzatoare. Azi vorbim despre supa de fenicul, care e dietetica,…
Va sa zica, un fel de tocana, un strop mai smechera. Aveam trei casolete cu diferite ciuperci – champignon albe, champignon brune si pleurotus si ma pregateam sa execut previzibila tocanita, cand am descoperit in frigider una bucata sticla vin rosu, parasita si neconsolata. Din gradina, strigau la mine salvia si cimbrisorul „si noi! si noi!” Ce era sa fac, sa le las singure in bezna si frig? Ingrediente cam 1, 25 kilo de ciuperci diferite (cu cat mai diferite, cu atat mai bine – nu mi-ar fi stat rau niste hribi sau ghebe) 3 linguri de ulei de floarea soarelui 1 ceapa rosie, tocata marunt 3 catei de usturoi, storciti cu latul cutitului si tocati cimbrisor proaspat, tocat – cam 1 lingura cateva frunze fragede de salvie, tocate 1 pahar de vin rosu – bun! ca altfel strica tot chichirezul 2 linguri pasta de rosii putina apa si 1…
Nu stiu de ce, dar nu ma mai omor dupa salata noastra de vinete traditionala, aia cu mult ulei si multa ceapa. E buna, nu zic nu, dar parca ii lipseste un je ne sais quoi picant. De-aia, in ultima vreme tot experimentez pe cobaii mei de acasa. Ca sa nu declansez revolte de strada, impart cantitatea de vinete coapte in doua – juma’ o fac dupa reteta bunicii, cealalta juma’ e material de laborator – o supun la tot felul de teste. Astfel am ajuns si la varianta XX24B – va sa zica o corcitura intre salata marocana de vinete (zaalouk) si cea turceasca (tuncilik). Ingrediente 4 vinete coapte, curatate, scurse bine si presarate cu un strop de sare, sa nu se innegreasca 4 ardei copti – de preferinta rosii, curatati de cotor si seminte si taiati in bucatele 2 rosii de gradina, dolofane 4 catei de usturoi, in…
Iata un clasic solid, de mare succes in constructia oricarei mese cu iz oriental. Il pui alaturi fie si de un banal snitel de pui (taiat in felioare subtiri si asezonat cu niste sos chili dulce) si gata, ai un pranz chinezesc. Ii convinge pana si pe cei mai refractari – ma refer aici in special la copii mici si mofturosi, care spun ‘cah!’ la orezul simplu. Ingrediente 2 pungute de 125 g orez cu bob lung (eu am avut din cel express, de la panzani, care fierbe in 6 minute) 2 – 3 linguri ulei de floarea soarelui +1 lingurita ulei de susan 2 oua, batute cu furculita 2 morcovi dati pe razatoare 2 pumni de mazare congelata 3 fire ceapa verde, tocata sos de soia sos de stridie (optional) sare si piper alb macinat Fierbi orezul conform instructiunilor de pe pachet si il lasi sa se raceasca. Il…
Am facut prajitura asta si uite ce a iesit, aproape step by step: Singura imbunatatire a fost ca am tavalit prunele in putin zahar brun, pentru ca nu pareau suficient de dulci.
Pentru ca m-a luat frigul asa, deodata, m-am gandit sa va povestesc astazi despre o supa cu care va puteti intrema in serile lungi de toamna care se apropie. E super-sanatoasa, super-simpla si ofera o variatiune interesanta de la supele cu paste ori cu orez. In plus, are acel ceva care te impinge inainte prin ploile si ceata de octombrie, catre vacantele de anul viitor. Ingrediente 2 linguri ulei de floarea soarelui 1 praz, doar partea alba, curatat si tocat 1 catel de usturoi, tocat 2 morcovi, taiati cubulete 1l supa limpede de legume (facuta – sau nu – cu cuburi de concentrat) 1 cutie de 400g cu boabe de naut 1/2 dovlecel, taiat in cuburi 1 cutie 400g pulpa de rosii, fara coaja patrunjel proaspat, tocat marunt sare, piper negru, amestec de condimente marocane (coriandru, cuisoare, scortisoara, chimen, cardamom si coaja de lamaie – eu il iau pe cel…
A inceput navala merelor, semn ca nici toamna nu e departe. Anul trecut am copt aproape non stop placinte si tarte cu mere, asa ca anul asta am decis sa iau o pauza si sa pregatesc ceva ce as putea pastra si peste iarna. Celebrul apple sauce mi s-a parut un fel de papa pentru copiii si batranii fara dinti, asa ca am preferat un experiment destul de tricky: apple butter. M-a entuziasmat mai ales faptul ca, pe net, lumea se inghesuie cu nenumarate moduri in care untul asta de mere poate fi folosit. Va las si pe voi sa contemplati lista pe care am compilat-o: – pus pe clatite calde – in sandwich-uri, amestecat cu branza philadelphia sau cu unt de arahide sau chiar cu mustar (mai ales in combinatie cu carne de curcan fripta sau sunca) – in tarte (posibil si in amestec cu dovleac), muffins, prajiturele si…
In toata debandada asta financiar-legislativa, cu oameni claie peste gramada la cozi si declaratii cinico-isterice ale guvernantilor, aveam nevoie de ceva sa ma remonteze. Ceva calm, ceva stoic, ceva englezesc. Un five o’clock tea, cu o prajitura pe masura. Am ales Bakewell Tart, pentru ca e sobra, echilibrata, decenta. N-are turnulete de frisca, nici glazuri multicolore, va sa zica e temperata si ‘proper’, ca o englezoaica sub bombardamente. Tarta asta vine din Derbyshire, din oraselul Bakewell (inainte de a citi chestia asta, imi imaginam ca ii zice asa pentru ca se coace usor si bine 🙂 ) Se pare ca s-a nascut dintr-o eroare, cam ca legislatia noastra curenta. Principiul e simplu: o ‘crusta’ din aluat, tapetata cu gem si umpluta cu frangipane, un amestec foarte frantuzesc de altfel, cu migdale, unt si ou. Ingrediente 1 crusta din aluat dulce de tarta (vezi reteta asta sau cumpara, daca mai gasesti…
Daca as fi avut ciocolata fara gluten, asta ar fi fost o prajitura ideala pentru cei cu intoleranta la gluten. Habar n-aveam ca exista si astfel de ciocolata, iar intoleranta nu avem niciunul de prin casa, asa ca eu am facut-o pentru ca imi place combinatia de pere cu ciocolata. Ingrediente 85g unt, plus inca o lingura, pentru uns forma 85g ciocolata amaruie, rupta in bucati 85g migdale sau alune prajite si macinate 85g zahar brun, plus inca putin pentru tapetat forma 3 oua, separate in albusuri si galbenusuri 4 pere, curatate de coaja si cotor si taiate in jumatati 1lingura de brandy/coniac zahar pudra Taie un disc din hartie de copt, mare cat fundul unei forme de prajitura cu arc (din cele la care peretii se separa de fund). Unge fundul si peretii formei cu unt, aseaza discul de hartie peste unt si unge-l si pe el cu unt.…