Nimic nu bate delicioşenia, cremoşenia şi parfumoşenia unui risotto, într-o zi atât de mohorâtă precum aceasta. Mai ales dacă este un risotto cu ciuperci. Înainte de a vă aşeza la masă, puţină informaţie pe burta goala. Poate că ştiaţi, poate că nu, însă orezul a ajuns în Spania şi în Italia datorită invaziei arabe din Evul Mediu. Şi a găsit acolo clima perfectă. Aşadar, orez: bifat! Risotto-ul s-a născut la Milano. Oraşul se afla de vreo 200 de ani sub stăpânire spaniolă şi avea şofran. Spania, orez, şofran – nu sună niciun clopoţel? Paella! Şi, dintr-una într-alta, risotto milanez – cu şofran, evident. Iar de-acolo, toate variaţiunile pe care le întâlnim astăzi pe această temă. Încă din secolul XIV, cărţile de bucate – cum ar fi „Biancomangiare” – includeau reţete pe bază de orez şi făină de orez, pregătite cu lapte, zahăr şi mirodenii, colorate cu şofran sau gălbenuş de…
