Tag

Simona Tache

Browsing

A sosit și ultimul episod (deocamdată) din serialul Simonei Tache despre familie.  Vă invit să îl citiți aici. Cât despre gândurile și amintirile mele legate de acest subiect, iată-le. *** Momente memorabile, amintiri dragi Cum să alegi doar câteva, când din momentele astea e alcătuită familia? Ar fi o nedreptate pe care aş face-o unei amintiri în favoarea alteia. Cred că fiecare familie are un set de momente memorabile, oarecum repetabile, un mic folclor al ei. Vorbeam mai devreme despre sărbători.  Sunt şi altele – cam în orice familie există o mătuşă uşor excentrică şi, deseori, surdă tun, care devine izvor de anecdote delicioase. Mai este şi veşnica oaie neagră, fiul risipitor şi iubit, bombănit şi adorat în aceeaşi măsură.  Năzbâtiile fiecărui prunc, excursiile, nunţile şi botezurile, micul trafic de reţete culinare „secrete” moştenite de la mame şi bunici, toate bucuriile mari și mici compun un mozaic atât de frumos…

Astăzi mai mult decât alteori, amintirile legate de familia mea au o însemnătate anume. Pentru că astăzi, gândindu-mă la toți cei dragi plecați prea devreme, prea abrupt și nedrept, realizez, o dată în plus, că lucrurile mici sunt cele în care ei rămân imprimați în ritmul fiecărei noastre zile ori anotimp, în cioburi de imagini, în fărâme de sunet, în arome purtate de vânt. Din astfel de minuscule și esențiale accente se compune memoria familiilor noastre, așa cum și-a propus să o recompună și Simona Tache, într-un nou episod al serialului său scris. Aceasta este mărturia mea despre gusturile, aromele și sunetele familiei. *** Dulce – parfumat e gustul familiei, precum cafeaua cu cardamom, pe care o bea soţul meu dimineaţa. Iute precum tonele de ardei jalapeno pe care fiul meu le-a pus, săptămâna trecută, pe o pizza pregătită cu mare măiestrie. Acru ca sucul de lămâie combinat cu albastru…

Într-un frumos și emoționant serial scris, Simona Tache a întrebat oameni din jurul ei despre întelesul pe care îl dau familiei. Pentru că familia înseamnă, pentru fiecare dintre noi, altceva anume.  Ea are o amprentă fizică, emoțională și temporală unică, un  aer și o istorie care o fac să fie a ta și doar a ta. S-a lăsat cu smiorcăială, normal, pentru că, oricât de bățos ai fi, nu se poate să nu simți că ți se umezesc ochii atunci când scrii, cu sufletul, despre ai tăi. Am răspuns și eu cum m-am priceput.  Iar acesta e episodul de azi. *** Familia este celula mea de bază, fiecare dintre lucrurile care mă alcătuiesc într-un fel sau altul.  Cum altfel să pui în cuvinte puţine ceva care înseamnă toate timpurile tale: ieri, azi şi mâine? Nu ai cum. În vorba asta încape atâta iubire de toate soiurile, atâta grijă şi atâta…

Dupa ce am pus, timid, pe FB, cateva poze cu gateala mea de azi, doamna Simona Tache a tras un racnet prin care solicita imperios retetaaaaaaaaa!!! Cum pe si in afara blogului sau cu jurnal roz, ordinele mai-sus amintite doamne se executa si nu se discuta, iata-ma-s! Ingrediente 2 linguri ulei de masline 1 ceapa maricica, tocata 3 catei de usturoi, tocati 1 ardei iute verde, tocat (cu sau fara seminte, in functie de rezistenta voasta la iutzeli) 1 lingurita coriandru macinat 1 lingurita chimion pulbere 1 lingurita boia (eu pun jumi-juma boia afumata iute si boia dulce) 1/2 lingurita turmeric 1 cutie sau 1 cutie si jumatate (adica 400 – 600 g) pulpa de rosii 1 lingurita zahar (brun, daca se poate) 125 – 150 ml apa 800g fasole boabe din conserva (amestecata rosie si alba), bine scursa si limpezita sub jet de apa rece sare, piper negru proaspat…

Simona Tache a pus la bataie niste bilete la film, contra povesti despre scandaluri cu mame, in special pe teme de mancare.  Se pare ca povestea mea i-a placut, asa ca o gasiti aici.  Biletele sunt inca disponibile la ora transmisiunii noastre in direct, asa ca dati navala cu intamplari similare. In plus, treaba asta mi-a adus aminte de personajul principal, cea mai frumoasa, desteapta si destupata la cap mama din lume.  Peste cateva zile, ar fi fost aniversarea ei. Ora pranzului, în bucătărie. La masă, frati-miu, străbunică-mea, eu. De serviciu: bunică-mea, care ne punea tuturor în farfurii supă cu găluşti. Între timp, vine maică-mea de la birou. Nervoasă foarte, avea un şef mai mult decât dobitoc, o persecuta zilnic cu tot felul de tâmpenii şi mojicii. Se plimba mama ca leul prin cuşcă prin sufragerie, trăgând cu naduf din ţigară. Eu (bad idea!): Nu vreau supă cu găluşti,…