Nu stiu ce m-o fi apucat intr-o sambata lesinatoare de vara romaneasca – sa fi fost chemarea de sirena a prietenelor care veneau la masa, sa fi fost placerea de a demonstra ce smechera sunt in bucatarie – ca am facut un platou sushi. Cu sushi-ul asta, treaba nu e foarte complicata la nivel practic, dar e data naibii la nivel teoretic.  Nu degeaba e un fel de mancare japonez.  Sunt atatea tipuri de sushi, ca te apuca durerile de cap – nigirisushi (un fel de galusca de orez peste care se pune wasabi si un topping – de obicei peste sau fructe de mare), makisushi (cel invelit, ca si al meu, in foile de alga numite nori si umplut cu diverse), oshisushi (specialitate din Osaka, pentru care se foloseste o forma speciala, in care se preseaza ingredientele), inarisushi (un fel de gogoasa de tofu prajit, umpluta cu orez), chirashisushi…