Postarea asta va începe cu o chestiune a cărei singură legătură cu mâncare este verbul „a roade”. Dinţolog fiind, păduri cutreieram … pardon, asta e din alt text, eminescian… însă treaba cu dinţologia e aproape la fel de îndepărtată pentru mine ca şi copilăria. Pentru că altfel nu îmi explic cum de am uitat că şi pisoii îşi schimbă dinţii. Şi rod. Tot ce prind. Şi muşcă. Tot ce prind. Sub asediul continuu al pisicii Spice, a cărei ţintă preferată sunt pentru astfel de leisure activities, dar şi sub ameninţarea unui puseu de meteo – apăsare acută, pe bază de precipitaţii, m-am ascuns în bucătărie. Şi am produs ceva care sper să joace rolul de anti-dans al ploii: o supă de vară cu dovlecei şi roşii. Ca să îmi închipui şi eu cum va fi viaţa după ce îi cresc pisicii dinţii definitivi şi vine, tot definitiv, căldura. Ingrediente 2…