Azi am asistat la o scena care m-a intors pe dos. Eram in masina, asteptand sa fac dreapta pe o straduta bucuresteana. In coltul strazii, trotuarul intrerupt pret de un metru – un metru si ceva, nu mai mult. Pe fiecare parte, borduri din astea noi, de juma’ de metru inaltime.  Pe una dintre parti, un domn si o doamna, trecuti bine de 80 de ani.  Ea il impingea pe el, imobilizat in carucior.  Veneau, probabil, de la biserica – batranul strangea in mana uscativa cateva flori si o lumanare. Ploua infernal.  Bordura, cum ziceam, inalta.  Cum sa treci cu caruciorul?  Cu voce tremurata si rugatoare, batrana a apelat la cativa tineri care treceau prin zona. L-au saltat usurel, cu mila, fara sa-l zguduie.  Privirea ii era tematoare, lacrimoasa, iar mana se stransese tare-tare in jurul florilor.  L-au trecut usurel si peste ce-a de-a doua bordura.  Ma uitam la lucrul…