Spre Sinaia, ar fi trebuit sa merg cu trenul de placere. Sa-mi pun fusta vert mousse si demibotinele de lac cu catarama si sa iau birja pana la gara.  Odata ajunsa, sa ma cazez la Hotel Regal, apoi sa ma duc tinta in parc, ca sa ascult muzica militara interpretand cadrilul ‘Les Petits Cochons’. Din pacate, nu mai suntem in vremurile lui nenea Iancu, iar deplasarea mea in munti are scopuri mult mai meschine.  Orisicum, aventura incepe inca de la urcarea in vagonul de clasa I.  Geamantanul meu pare un elefant rosu, indesat cu greu in firava ‘plasa de bagaje’– nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca as fi plecat pentru vreo doua saptamani.  Probabil ca mi-as fi lasat papornitele pe coridor, ca refugiatii. Trenul abia porneste si gata, suntem deja la Ploiesti Vest.  La trecerea galopanta a timpului contribuie si sporovaiala nestavilita a doamnei din…