Bretonul asta era obtinut prin tundere fortata.  Pe un scaun de bucatarie.  Cu un prosop legat in jurul gatului.  Si acum pot simti pe frunte atingerea foarfecii cu care ma tundea mama.  Odata la ceva timp, se indeparta, mai tragea un fum din tigara si, cu ochii intredeschisi, isi admira opera.  Apoi il mai potrivea putin din varful foarfecii.  Vesnica mea spaima era ca – tot potrivindu-l pentru simetrie – o sa raman cu un mini-breton de mujic rus.  Undeva, prin clasa a VII-a , calvarul a incetat, mai ales pentru ca parul meu a capatat o viata proprie, s-a ondulat in legea lui si a refuzat sa se mai lase maltratat in acest mod. Oi fi singura sau au mai fost si alte fetite traumatizate de tunsoarea asta paj / Mireille Mathieu?