Tag

vara

Browsing

O fi moştenirea mea, freamătul ăla care se declanşează în mine atunci când văd o farfurie cu paste sau o pereche de pantofi frumoşi sau un interior cu tavane înalte şi mobilier desăvârşit. O fi faptul că vine vara şi încep să mă gândesc la vacanţele care vin. O fi dorinta de a-i asculta, în dimineaţa asta, pe Alex Britti („Una Su Un Milione” şi „Mamma e Papa”), Gianna Nannini („La fine del Mondo” şi „Lontano dagli occhi”) şi pe Vasco Rossi („Come Vorrei”). Nu prea contează de ce, însă m-am gândit că ar fi de folos un fel de listă, în niciun caz top, al filmelor străine care se petrec în Italia. Adică ţara asta văzută şi trăită nu de localnici, ci de oameni ca noi, care ajung acolo pentru o vacanţă, pentru o dramă sau pentru o dragoste, pentru o viaţă. Lista asta a mea nu are criterii de…

N-am inteles niciodata de ce Mama Natura isi trage, uneori, cu stangul in dreptul. Pai cum vine asta – intai dai liber la floricele, frunzulite si fluturasi si dupa aia iti aduci aminte ca mai ai un rest de ninsoare si ger de imprastiat?  Cam debil, dar ma rog, sa zicem ca are motivele ei, e si ea femeie ca oricare alta – nehotarata din nascare. Chiar si asa, in calitate de Zana a Eficientei, cred ca voi ridica problema in urmatoarea sedinta de comitet ZSACF (adica ‘zane, spiridusi si alte creaturi fantastice’. Ce, credeati ca nu avem si noi ierarhia si birocratia noastra?) . In acest scop, a trebuit sa ies si sa fac o inspectie prin gradina, in vederea colectarii de probe si analizelor vizual-olfactive.  Vreau doar sa ma asigur ca nu mai e cale de intoarcere – e primavara si urmeaza vara.

Am sa ma prefac ca e vara, poate ca asa imi ridic si moralul si tonusul mental. Sa zicem ca afara sunt bine spre 30 de grade, iar in gradina miroase a lavanda si a iasomie. Soarele se gandeste ca si-a facut treaba pe ziua respectiva si poate sa se retraga. Chiar si asa, niste greieri obraznici ii dau apropouri, acordandu-si instrumentele prin iarba inalta. Vinul alb si sec se raceste in frapiera, langa un cos cu piersici abia culese.  Desfac fata de masa cadrilata si o intind, cu zvacnet energic.  Am facut plaja toata dupa-amiaza si mi-e o foame de lup.  Asez farfuriile cele mari de ceramica, servete vesele, tacamuri desperecheate si pahare colorate – mai mari si mai mici.  Tai painea:coaja crocanta pocneste sec si se sparge sub cutit, dezvaluind miezul pufos.  In castronul albastru, feliile de rosii stralucesc sub picurii uleiului de masline – abia astept sa…

Nu va mai facusem cam demultisor un tur prin gradina si dupa puseul de deznadejde de mai devreme, era cazul sa ma remontez si eu intr-un fel.  Da, acestea sunt lucrurile care ma salveaza din butoiul cu melancolie.  Poate parea putin, insa faptul ca am plantat un pom sau ca dintr-o samanta pusa de mine in pamant a crescut asa minune, ma face sa simt o scanteie de dumnezeire.  Nu e trufie, ci o perpetua uimire ca lumea poate deveni atat de frumoasa, cu atat de putin.