Poate că am avut nişte părinţi care voiau să scape de noi, ca de Hansel şi Gretel. Că altfel nu îmi pot explica faptul că ne lăsau să colindăm cu orele după ciuperci, pe coclauri şi prin pădurile semisalbatice din Munţii Vrancei. Mai mult decât atât, atunci când ajungeam cu ciupercile acasă, ni le găteau. Noi, ce să zic, soi rezistent, le mâncam şi uite-ne acum, tot cu ele în meniu, ori de câte ori ni se năzare. În ceea ce mă priveşte, atunci când simt că e cazul să iau o pauză de la carne, ăsta e primul lucru la care mă gândesc: o mâncărică de ciuperci. De data asta, sătulă de tocană şi ciulama, am zis să combin pohta de mânătărci cu dorul de ducă în Grecia. Şi am pus de-un stifado, cu toate aromele şi condimentele care fac inconfundabil acest fel de mâncare. Ingrediente 25g hribi deshidrataţi…
