Ca si in cazul placintei cu carne de miel, acest moussaka pie s-a nascut din nevoie. Nevoia de a face ceva cu doua bucati de rasol alb de vitel, pe care le fiersesem intr-o supa si care se dovedisera de nemancat – chiar si dupa o ora si jumatate de fiert in oala sub presiune. Erau uscate si atoase si nici macar cei mai carnivori membri ai familiei nu au manifestat vreo umbra de entuziasm in a le devora.
Asa ca, in lipsa vinetelor, am improvizat un fel de tarta moussaka, umpluta cu carne si acoperita cu un topping delicios de iaurt cu feta.
Ingrediente
1 portie de aluat fraged, pe care l-am precopt asa cum fac pentru toate quiche-urile si tartele
750g rasol de vitel fiert
2 salote, tocate marunt
2 catei de usturoi, tocati marunt
2 oua
2 linguri pasta de rosii
2 linguri ketchup
sare, piper, scortisoara, oregano uscat
un pumn de patrunjel verde tocat
Pentru topping
1 iaurt mic
2 linguri smantana
1 ou
50g feta sfaramata
sare, piper, oregano uscat
Cat timp baza tartei era in cuptor, am amestecat bine, intr-un castron, carnea fiarta si data prin masina (sau maruntita in robotul de bucatarie), ouale, ceapa si usturoiul pe care le-am calit cateva minute in putin ulei, pasta de rosii, ketchupul si patrunjelul tocat. Am asezonat tocatura cu sare, piper negru, 1/2 lingurita scortisoara si 2 lingurite oregano uscat.
Am umplut apoi baza de tarta cu tocatura. Intr-un castron mic, am batut iaurtul cu smantana, oul, feta faramitata si am asezonat cu sare, piper si oregano uscat. Am turnat toppingul deasupra tocaturii si am dat la cuptor cam 30 – 35 de minute, la 180 grade Celsius.
Ideea s-a dovedit un succes – singurul repros pe care l-as putea aduce retetei mele ar fi ca tocatura a fost putin seaca. De aceea, data viitoare voi inlocui pasta de tomate cu niste pulpa de rosii din conserva, mai fluida. In rest, s-a mancat toata, asa ca eu ma declar multumita. Si decisa sa nu mai cumpar vreodata rasol alb de vitel, in speranta desarta ca il vom manca in supa…
8 Comments
superba mancare!
ah, in sfarsit, o lauda! tre’ sa ma tin de ceva, ca ma ia cu lesin 🙂
pare bun, desi cam amestecate cu forta 🙂 pe alocuri
eu sint in cautarea mincarurilor de esenta, nu stiu cine zicea ca niciodata nu se amesteca mai mult de 3 flavours la o mincare- probabil un francez. de aceea te intreb: tu ce folosesti ca salote? in Romania? ca in Franta stiu e ce.
pai, folosesc…salote. 🙂 de la metro, la saculet. uneori, de la carrefour. care ti se par a fi flavours fortate sa se amestece? chiar vreau sa stiu. 🙂
de exemplu ketchup cu usturoi?
scortisoara cu oregano
ma gineam zilele astea cum gateam pe vremea lui ceausescu cind nu se gasea nici vegeta nici atita condiment
de exemplu mama mea facea un rasol de vita cu sos de hrean, o nebunie si repet erau doua trei gusturi combinate
scuze, nu vreau sa te critic, vreau sa ma apuc si eu din nou de gatit si imi caut inspiratia, sa zic asa…
corina, sa le luam pe rand:
– ketchup si usturoi – nu vad cum ar putea dauna chestia asta, mai ales ca usturoiul este deja un ingredient important al acestui sos (cel putin in varianta Heinz, singura pe care o folosesc)
– scortisoara si oregano – daca ai curiozitatea, poti verifica orice reteta respectabila de musaca greceasca adevarata: astea sunt condimentele de baza, fix in combinatia asta.
– vegeta nu cunosc, nu folosesc. exceptie pentru astfel de adaugiri fac atunci cand reconstitui supa clara de legume, de pui sau de vita cu cuburi knorr. recunosc, o fac din motive de timp – nu am cand si cum sa stau si sa prepar bouillon pe cale naturala.
– pe vremea lui ceausescu gateam cu ce aveam. pentru mine, asta nu e un motiv sa nu experimentez cu toate condimentele minunate pe care le avem acum la dispozitie, mai ales ca ele ne ajuta sa reducem considerabil cantitatea de sare si de grasimi din mancare. dar chiar si in vremurile alea, imi aduc aminte ca bunica avea la indemana cel putin piper, boia, cimbru, enibahar, busuioc si foi de dafin. cimbrul si busuiocul se gaseau si atunci in piete.
– nu am absolut nimic impotriva unei bucatarii puriste, insa cred ca vei avea supriza de a fi nevoita sa adaugi, asa cum spuneam mai sus, mai multa sare si mai multa grasime pentru a da gust mancarii.
Nu am luat-o ca pe o critica, din contra, ma intereseaza mult discutiile astea – ele sunt singura sansa ca din directia ‘ciorba+ halca de carne/mici+ cartofi prajiti+juma de franzela’ sa nu evoluam culinar strict in directia ‘hamburger/shaorma’ 🙂
ei, shawarma adevarat este o mincare dietetica, daca stii sa o faci. si foarte buna, nu stiu de ce ne tot fandosim atita.
e foarte dietetica asa simpla, in pitta – fara garniturile autohtone: cartofi prajiti, maioneze, etc 🙂