Va sa zica, un fel de tocana, un strop mai smechera. Aveam trei casolete cu diferite ciuperci – champignon albe, champignon brune si pleurotus si ma pregateam sa execut previzibila tocanita, cand am descoperit in frigider una bucata sticla vin rosu, parasita si neconsolata. Din gradina, strigau la mine salvia si cimbrisorul „si noi! si noi!” Ce era sa fac, sa le las singure in bezna si frig?
Ingrediente
cam 1, 25 kilo de ciuperci diferite (cu cat mai diferite, cu atat mai bine – nu mi-ar fi stat rau niste hribi sau ghebe)
3 linguri de ulei de floarea soarelui
1 ceapa rosie, tocata marunt
3 catei de usturoi, storciti cu latul cutitului si tocati
cimbrisor proaspat, tocat – cam 1 lingura
cateva frunze fragede de salvie, tocate
1 pahar de vin rosu – bun! ca altfel strica tot chichirezul
2 linguri pasta de rosii
putina apa si 1 lingura cu varf de faina
sare, piper negru
Spala bine ciupercile si reteaza-le piciorusul. Taie-le felii nu prea subtiri. Pune uleiul la incins intr-o cratita incapatoare. Adauga ceapa si caleste la foc mediu cam 4 minute. Acum usturoiul si lasa inca 1 minut. E randul ciupercilor – da focul mai tare si pune-le in cratita – ideea e ca ele sa nu lase prea multa zeama si sa se rumeneasca frumos. Amesteca frecvent. Presara cimbrisorul si salvia, amesteca din nou.
Dupa vreo 6 – 8 minute, stinge cu vinul rosu si lasa sa clocoteasca, sa se duca tot damful de alcool si sa ramana parfumul al bun. Intr-o ceasca, dizolva faina in putina apa si adauga pasta de rosii – amesteca bine, sa se omogenizeze si adauga in ragout. Sosul va deveni mai gros, inchis la culoare si aromat nevoie mare. Gusta si potriveste de sare si piper. Mai lasa sa fremete cateva minute pe foc si gata esti. Cu o miscare rapida, din poignet, poti aseza alaturi si o mamaliga aburinda. Dar nu e musai, ca se mananca oricum.
12 Comments
He-heee, deci rideai cind ti-am zis de „pastravi”! 🙂 Asadar … Pleurotus ostreatus sau populinus??
Pentru ghebe e prea devreme! 15 octombrie! Si oricum nu gasesti la megaimaj
ghebe gasesti congelate, la punga, ca carrefour. ca si hribi, de altfel. da’ n-am avut rabdare pana a doua zi, sa ma duc sa cumpar. eu din cele de pe marginea drumului nu cumpar, ca mi-e frica – macar daca ma omoara astia de la carrefour, se aleg ai mei cu o despagubire, ceva 🙂
cat despre pleurotus – nush de care erau, da’ erau cam cauciucate, nu ma omor dupa ele. in schimb, champignioanele alea brune au fost dementa!
M-ai omorat Zano! Maine ragout de ciuperci scrie pe mine! De pofta ce am m-as apuca acum, dar o sa spuna toata casa ca am luat-o razna 🙂
da’ de ce? eu sunt cunoscuta ca apucandu-ma de gatit pe la ora 22:00 – atunci am liniste in bucatarie 🙂
Oh da! E liniste si pace, asa-i! Dar mataluta stai la casuta (din cate am dedus din gradini si livezi) 🙂
Traiul la bloc implica vecini la gura hotei zdranganind cu furculita in farfurie ca le-am atatat simturile … ca sa nu mai vorbesc de pofticiosii casei, in special cel cu blabita, codita si ham-ham-ul de rigoare!
Si tocmai pentru ca la ora aceea indeobste este liniste, eu obisnuiesc sa scriu, so, cate bordeie, atatea obiceie … da’ sa stii ca acus l-am terminat si a iesit minunat Zana draga!
pupici de Licurici
Intr-adevar, cu vecinii stau bine!In afara de flexul traditional, la cele mai nepotrivite ore, tot ce aud sunt gainile lui nea Vasile! Pofta buna la ciuperci! 🙂
regrete cu ciuperci? interesant.
posibil regrete dupa ciuperci. de la ficat, bila, etc. 🙂
ca sa fiu preciiiis, vinu se bea, salvia se fumeaza. nu se arunca la ciuperci. euh? si ciuperca se fumeaza. de mancat mancare se mananca maine.
da, probabil ca mancarea se mananca maine – din cate mi s-a spus, dupa fumat de diverse salvii si alte alea, te apuca o foame nebuna …
musai cu mamaliga aburinda,deja mi-e gindul numai la tocana asta ciupercoaso-buretoasa,sper sa o fac in curind!
vin si cu raspunsul,reteta dupa care am facut kombe e aici:
http://gabrielacara.blogspot.com/2010/01/kombe-un-alt-fel-de-placinta-cu-branza.html
cu diferenta ca eu am folosit lapte condensat neindulcit,numai de asta aveam in casa…si a fost ok!
multumesc frumos pentru kombe – o sa o dau gata pe prietena turcoaica, data viitoare cand vine la masa 🙂