Lintea asta a fost un pretext, va spun sincer. Dupa lupte seculare care au durat vreo 3 luni, niste suflete tinere si caritabile (S. si T., se stiu ei bine) s-au milostivit si mi-au adus din Spania o minunatie de condiment: paprica afumata, zisa si pimenton ahumado. In afara de culoarea absolut fenomenala, paprica asta are o aroma incredibila. De cum am pus-o peste usturoiul care se calea in tigaie, am simtit o foame incontrolabila. Va jur, am adulmecat-o mai ceva decat as adulmeca o sticla cu parfum bun. Dar sa revenim la linte – poate am mai spus-o, insa mie imi place mai mult decat fasolea. E mai usor de preparat (nu are nevoie de inmuiere si de nu-stiu-cate ape schimbate la fiert), e foarte sanatoasa (contine aminoacizi esentiali, fibre, folati, vitamina B1 si foarte mult fier). In plus, gustul e relativ neutru si permite cele mai complicate jocuri si combinatii culinare.
Ingrediente
275g linte (eu am folosit un amestec de 3 tipuri de linte)
cateva linguri ulei de masline – nu extra virgin!
2 catei de usturoi grasani, taiati in felioare subtiri
1/2 lingurita paprica afumata
1/2 lingurita cumin macinat
1/2 ceapa rosie tocata marunt
1 cub de unt (cam 20g)
1 pumn de patrunjel ori coriandru verde, tocat
sare , piper si zeama de lamaie, dupa gust
Pune lintea la fiert, in apa rece cat sa o acopere. Cand da primul clocot, lasa focul mai jos si acopera partial cu capacul. Lasa sa fiarba cam 30 de minute sau pana cand lintea e facuta.
Cu 5 inainte ca lintea sa fie gata, pune la incins, intr-o tigaie, o lingura de ulei de masline. Adauga usturoiul feliute, paprica afumata si apoi cuminul. Lasa 1 minut, la foc scazut, sa se inmoaie usturoiul si sa se umple camera de aroma neasemuita. Acum pune in tigaie lintea si ceapa tocata – sunt suficiente cateva minute, sa se amestece toate aromele si sa se incalzeasca bine toate cele. Arunca inauntru si untul dimpreuna cu patrunjelul tocat, asezoneaza cu sare si piper negru si amesteca iarasi. Ia de pe foc, toarna deasupra zeama de lamaie si o lingura de ulei de masline, apoi pune pe masa. Fie alaturi de pastravul de ieri, fie sub o linguroaie de iaurt din cel bun si o ploaie fina de patrunjel verde tocat.
4 Comments
nu stiu daca te-am mai intrebat dar aveam de gind demult: cumin = chimen?
(chimen = chimion, asta stiu!)
cumin e chimion, iar chimen e caraway 🙂 . chimenul e din planta carum carvi (din familie patrunjel). cuminul e tot din familie patrunjel, cuminum cyminum si e usor mai amarui.
adica nici chimenul nu e chimion? Hm, macar aveam si eu un punct de sprijin, acu mi l-ai luat si pe ala! Oricum, in Romania eu nu am mincat decit chestia aia care se pune in saratele/saleuri. Prinm tari straine am dat peste ceva ce parea a fi acelasi lucru, dar la o crantanire mai atenta in dinti sesizai o aroma diferita. Hmm … acu chiar sunt confuz! 🙂
ala din saleuri e chimen. ala din tari straine e cumin, probabil 🙂