Initial, trebuia sa fie gulas. Cumparasem o bucata frumoasa de pulpa de vita (frumoasa pe dinafara) si ma pregateam sa o masacrez, cand am observat ca e plina de ate si fibre. Gulas – exclus, ca am fi mestecat la el 3 zile si 3 nopti, ca la nuntile din povesti. Asa ca am recurs la o reteta clasica si destul de fussy – boeuf bourguignon, intr-o varianta proprie, simplificata. Iertare pentru sacrilegiu, Bernard Loiseau si Julia Child!
Ingrediente
1 kg pulpa de vita, curatata de pielite si fibre si transata in cubulete
2 morcovi, taiati in cubulete
1 pastarnac, taiat in cubulete
2 tije de telina, taiate in bucatele
3 – 4 salote sau 2 cepe rosii potrivite
3 catei de usturoi
10 boabe piper negru
1 boaba de allspice (se pare ca in romaneste se cheama ‘cuisoare englezesti’)
3 – 4 cuisoare… traditionale
2 foi de dafin
1 bouquet garni: cateva fire de patrunjel, 2 fire de rozmarin proaspat, 2 – 3 fire de cimbrisor proaspat – legate cu sfoara de bucatarie
1 sticla de vin rosu bun – frantuzesc daca se poate, daca nu se poate merge si italienesc (eu am folosit un Montepulciano solid si foarte parfumat)
200g pancetta afumata (de la megaimage) sau bacon taiat cubulete
450g ciuperci – eu am folosit o punga de amestec de ciuperci congelate (carrefour) care include hribi si ghebe, dar merg si champignon proaspete, feliate si trase la tigaie, in putin unt.
Intr-un vas sau o cutie de plastic cu capac, pune la marinat urmatoarele: carnea de vita, salotele intregi, usturoiul intreg, legumele taiate cubulete, mirodeniile si buchetelul de ierburi. Toarna deasupra vinul, amesteca un pic si pune la frigider pentru cel putin 24 ore.
A doua zi, ordinea operatiunilor e urmatoarea:
– strecoara carnea, legumele si mirodeniile, dar pastreaza si marinata/vinul intr-un castron
– alege bucatelele de carne dintre legume si pune-le pe prosop de hartie sa se usuce bine
– intr-un cocotte (oala de fonta, cu capac – a mea e de la ikea) bine incins, pune la calit pe foc potrivit pancetta/baconul
– dupa cateva minute, cand e rumena, scoate pancetta pe o farfurie
– in grasimea lasata de pancetta, pune la rumenit, in cateva transe, carnea marinata. E important sa nu inghesui carnea, astfel incat sa se prajeasca usor si sa nu se inabuse!!!
– scoate si bucatelele de carne intr-o alta farfurie
– toaca salotele si usturoiul si pune-le la calit cateva minute in sosul ramas de la carne si de la pancetta
– pune acum in oala si legumele taiate plus mirodeniile (mai putin buchetelul de ierburi), lasa sa se caleasca pret de 2 – 3 minute, amestecand din cand in cand
– adauga pancetta si carnea, toarna deasupra vinul / marinata, adauga buchetelul de ierburi, potriveste de sare si piper
– da la cuptor (preincalzit la 180 grade Celsius) pentru 3 – 4 ore, amestecand din cand in cand. Focul trebuie sa ramana mic, caci numai asa se va fragezi cu adevarat carnea de vita
– in ultima ora la cuptor, adauga ciupercile si amesteca
– scoate din cuptor si serveste fierbinte, cu patrunjel verde presarat deasupra si cu piure de cartofi/cartofi fierti/taietei sau tagliatelle
Uff! Am ostenit numai povestind reteta asta. Va asigur insa ca merita tot chinul – carnea e frageda si se topeste in gura (oricat de ‘talpa’ ar fi fost la inceput), sosul e un deliciu si se combina fantastic cu garnitura de orice fel. O reteta superba pentru serile de toamna si de iarna, cand ne zgribulim pe langa foc/centrala termica. 🙂
19 Comments
Ah, Zâno! Arată minunat! Lui domnu Bernard și doamnei Julia nu le-ar fi ieșit așa de bună, parol! Io vreau cu puree de cartofi, se poate? 🙂
se poate, se poate, da’ grabeste-te, ca ajunge fi-miu si nu mai lasa nimic 🙂
O minunatie! Se numara printre preferatele mele, clar! Am observat ca multa lume se teme de asta gandindu-se la riscul de a obtine o carne „talpa”, dar, intr-adevar, este exclus ca la final sa nu obtii o carne cat se poate de frageda si savuroasa 🙂
mersi, Margot! carnea marinata si gatita timp indelungat la cuptor e garantat moale 🙂
Este de vis, o sa incerc si eu in weekend! Revin cu informatii :).
Chiar te rog 🙂 Succes!
Pingback: Premiu de la Paul :D « Dreaming Of Another Life
ce-mi plac mie mancarurile planificate a fi ceva si care la final ajung altceva :D, foarte delicios de obicei. in RO e o mare problema cu carnea de vita, cel mai adesea, daca nu fierbi/marinezi sanatos la ea, chiar risti sa te alegi cu talpa de pantof.
da, carnea de vita romaneasca e o provocare pentru orice bucatar. Inteleg (de la Florin) ca e vorba de rasele de vaci crescute in Romanica, doar de lapte, nu si de carne. si probabil centenare cand sunt sacrificate 🙂
si mai e o chestiune care nu trebuie neglijata: din cate ni s-a spus de catre un chef de la un restaurant, legislatia romana nu permite maturarea carnii de vita (igiena mumbo-jumbo stuff), prin urmare si de aici se trage povestea cu fragezimea. am vazut ultimele dati cand am fost in tara insa ca s-a inceput totusi importul de vita argentiniana, maturata. m-am uitat doar ca la muzeu, nu stiu cat o fi kilogramul, ca noi cautam altceva la momentul respectiv 😀
pai asta cu maturarea chiar ar fi o idiotenie… daca se poate in UK si Franta, care sunt si ele UE, de ce sa nu se poata si la noi? aberatii de functionari debili …
Zana, te anunt ca am pus la macerat carnea in seara asta. Dupa ce am desfacut sticla de vin, am constatat ca imi lipsesc o parte din condimente, asa ca am luat cuisoarele din punguta de la Fuchs cu „Vin fiert” si voi gati carnea sambata, ca sa pun maine seara si frunze de dafin in „solutie”. Pana atunci, o las la vin cu restul de ingrediente, in frigider :). Carnea e destul de frageda insa, am luat-o de la un „Kasap” turc, iar astia nu prea se joaca.
sunt chiar curioasa- si eu am fost pe punctul de a o lasa la macerat 48 de ore, ca imi era o leneeee. asta cu cuisoarele e chiar haioasa 🙂
Zana, am dat gata doua farfurii, si eu si sotul meu, iar soacra-mea a ramas muta de admiratie. Rarissim! Multumiri din inima!
A, si merge si cu Feteasca neagra :), scuze pentru sacrilegiu…
cu mare placere si salutari mamei soacre! merge cu orice vin rosu bun, nu e musai sa fie de peste mari si tari.
Pingback: Premiu de la Paul :D « A Woman Who Loves …
Multumesc pentru premiu! 🙂
Pingback: Premiu de la Paul :D - Love is Blue by Roxana Țucmeanu
Pingback: Premiu de la Paul :D | Roxana Țucmeanu Blog