Asadar, dragi copii, e momentul sa aflam sub ce forma a sfarsit infamul antricot de vita de ieri. As fi putut sa il pun intr-o oala de fonta, cu niste vin rosu, ceva supa de vita, boabe de piper, o frunza de dafin si cateva salote si sa il las in cuptor pana cedeaza si se lasa mancat cum se cade. La fel de bine, as fi putut sa il toc si sa il folosesc drept baza pentru un sos bolognese de toata isprava. Intrucat mai aveam ceva din cartofii si legumele nevinovate si delicioase pe care le-am copt pe langa bucata de carne, am decis sa il transform intr-un fel de hachis parmentier. Spun ‘un fel de’ pentru ca adevaratul hachis parmentier este multi-stratificat: un strat de puree pe fundul formei, tocatura la mijloc, iar deasupra inca un rand de puree, acoperit fie cu pesmet, fie cu cascaval ras. In plus, hachis-ul (va sa zica tocatura) ca la mama lui include si niste slaninuta afumata, miez de paine inmuiat in lapte si chiar putin coniac.
Una peste alta, uite ce am facut:
Ingrediente
ca. 1 kg antricot de vita la cuptor (vezi modul de pregatire de ieri), tocat in robotul de bucatarie
1 ceapa rosie tocata
2 catei de usturoi, zdrobiti cu latul cutitului si tocati marunt
2 linguri ulei de floarea soarelui
2 – 3 linguri de sos Worchestershire
1 cutie pulpa de rosii de 400g
2 – 3 linguri ketchup
1 mana generoasa de patrunjel verde tocat
sare, piper negru, fulgi de chilli – dupa gust
8 cartofi potriviti, curatati si taiati in cubulete + legumele ramase de la friptura
putin lapte
1 lingura de unt
1 lingurita de zahar brun
sare, nucsoara rasa
Intr-o tigaie incapatoare, am turnat uleiul si l-am lasat sa se incinga. Am calit la foc potrivit ceapa si usturoiul, apoi am aduagat carnea fripta si tocata. Am pus in tigaie pulpa de rosii, ketchup-ul, sosul Worchestershire si am asezonat cu sare, piper negru si fulgi de chilli. Am lasat pe foc pret de 10 minute, cat sa se amestece toate aromele si sa se combine intr-o tocatura de zile mari. Spre final, am adaugat patrunjelul verde tocat, am amestecat si am luat de pe foc.
Cat se pregatea tocatura, am pus cartofii cuburi la fiert, in apa cu putina sare. Dupa 20 minute, i-am scurs si i-am transforma in puree impreuna cu: legumele coapte de la friptura (ceapa, usturoi, morcov, pastarnac, cartof), putin lapte, zahar, unt. Am asezonat cu sare si nucsoara rasa.
Am preincalzit cuptorul la 180 grade Celsius. Intr-o forma de sticla termorezistenta, am intins tocatura intr-un strat uniform.
I-am adaugat deasupra puree-ul de cartofi + legume, pe care l-am netezit cu lingura si i-am facut niste modele simpatice, cu furculita. 🙂
Acum , totul la copt, pentru vreo jumatate de ora, pana cand puree-ul a devenit o crusta aurie si crocanta la suprafata. Am servit hachis-ul cu muraturi si cu salata de andive – fiecare a mancat ce i-a placut. Alaturi, cate un pahar bortzos de Chianti Classico. Un exemplu de reciclare reusita a unui dezastru culinar. Sau, de ce nu, de folosire a unor resturi de friptura. Macelarule Rau, eat your heart out!
20 Comments
All’s well that ends well! 😀
Te invit pe la mine sa vezi niste gaini gigea, ca tot ziceai ca vrei sa-ti iei!
vazut si placut gaini. 🙂
l-ai facut macaroane. mare branza…
piticule, du-te si mai joaca-te putin de-a sovietul suprem 🙂 cu sau fara menta, cum vrei tu 🙂
daaa? 🙁
stiu ca esti nervoasa pentru ca ai facut macaroane dintr-o vaca. dar acum esti si rea… nu stiu ce sa zic. ba stiu ce sa zic! ai capu mare!
pai da, sigur ca am capu’ mare, ca asa mi-l faci tu! in afara de asta, it takes a Zana to make macaroane from a cow 🙂 Ha!
hai ca mi-a placut solutia ta! daca nu cedeaza – toaca-l! 😀
toaca-l marunt, chiar ! 🙂
Traiasca reciclarea si-n bucatarie ,ca si la mine se mai intampla dar reciclez si scap cu onoarea reperata ;mai nou la noi se cere salata de bulgur la greu.Paine facuta in casa si bulgur garnitura la diverse(iar eu mai pun si un pahar de vin langa,trai neneaca).
bun bulguru’ , n-am ce comenta… mai ales cu vin alaturi 🙂
Bravo, Zina, te-ai descurcat de minune (ceea ce nu m-am indoit nici o nanosecunda). Nu pune la corazon rautatzile de nan slav – se bucurase mult in poiata proprie ca ai ratat le boeuf. Gradina e mare si, uneori, e chiar Curtea Miracolelor.
Mersi, Vera. Nan slav se preface rau, mai mult latra decat musca, ii stim noi meteahna 🙂
cum am auzit de frantzuzisme, hop si eu! 🙂 si pe cuvantul meu de francofona daca nu-mi dau CTC-ul pentru minunatia incropita. ca doar nu degeaba ai bagheta magica de zana. cu drag, Margot.
Draga Margot, venind de la tine, acest compliment are valoare inzecita. A la prochaine! 🙂
excelentă reciclare… cred că mergea ca uns cu vinul ăla.
da, Bogdane, vinul ala ‘unge’ orice reteta, cat ar fi ea de nefericita – nu stiu ce-i face, dar devine comestibila 🙂
Zina, off-topic, s’il vous plait – cu scuzele mele: oare dta foloseshti tigaile si gratarul Green Pan? Daca da, zici si dta aicisha 2-3 vorbe despre cum te impaci cu dinsele? Grandmerci. (Intrucit nu mai am chef sa umplu casa cu alte obiecte – mai ales de bucatarie, sint curioasa sa stiu daca chiar TREBUIE sa inlocuiesc diversele Tefloane, cu diverse Green Pans…)
Vera, nu le folosesc pentru ca nu am avut nevoie de tigai noi lately. Insa, in momentul in care va trebui sa inlocuiesc vreuna dintre cele pe care le am, voi cumpara una GreenPan, cu siguranta.
Zina, nu am intrebat pt. ca as avea NEVOIE, ci fiindca abia acum am aflat ca tigaile si gratarele de teflon sint profund NOCIVE. Si am controlat si cu citziva prieteni din Frantza si SUA si nu este a marketing stunt, asha ca le voi inlocui ilico presto.
http://www.pentrugatit.ro/stiri/index.php?productID=44&discuss=yes
Vera, ce iti pot spune este ca PTFE (adica teflonul) este utilizat si pentru proteze care se implanteaza in corpul omului, asa ca nu cred ca poate fi atat de periculos… Poate isi schimba structura si emite cine stie ce cand e incalzit la temperaturi mari, insa – la cata poluare si mizerie inghitim zilnic – asta pare una dintre problemele minore.