Buna ziua, ma numesc Zana Eficientei si sunt dependenta de conopida. Recunosc, imi dau peste maini sa nu o rontzai cruda, inainte de a o gati. In plus, am un mare avantaj: nimeni din perimetrul apropiat nu se omoara dupa ea sau dupa rudele ei. Asa ca pot face cu ea ce vreau.
Acum, de exemplu, sunt in plina folie a budincilor de conopida ori broccoli (mai ales daca e din cel violet), insa nu ma dau la o parte nici de la o salata bine facuta, cu sos de mustar.
De retete nici nu e nevoie. In caz de budinca, buchetelele de conopida/broccoli – bine spalate si oparite scurt in apa clocotita – merg intr-o forma de sticla termorezistenta, unsa cu unt. Deasupra, n-ai decat sa presari niste cascaval ras si sa torni un sos gros de smantana dulce batuta cu cateva oua si asezonata cu sare si piper negru. Un praf de pesmet si cateva bucatele de unt mai tarziu, totul merge la cuptor vreo 25 minute, pana cand deasupra s-a inaltat crusta aurie si crocanta.
Daca de salata de vorba, conopida e oparita (prima apa se arunca), apoi fiarta pret de vreo 10 – 15 minute, cat sa fie patrunsa insa un pic crocanta. Scursa si lasata sa se raceasca, asteapta cuminte sa faci sosul de mustar. Asta e un fel de maioneza fara ou – in care mustarul se freaca olecuta cu sare, apoi se umfla cu ulei picurat rabdator si se invioreaza cu acreala de lamaie ori otet. Amesteci sosul cu buchetelele de conopida si presari cu patrunjel verde tocat. Gata, acum te poti dezmata fara limite, chiar si in zi de post. Acum va las, pentru ca ma duc sa caut alte retete cu conopida – hmmm, poate un curry n-ar fi rau …
20 Comments
Buna rau budinca … cred ca si salata 🙂 Promit s-o execut in weekend, Zana draga.
vrem dovezi, sa stii …:)
Iote ca fac acum alta si sper sa am baterii in aparat sa-ti livrez si dovada, Zana draga! :o)
oh, nu…
ei bine, da!
Zana,draga,sunt in aceeasi situatie ca si tine,numai ca la mine in casa este interzis si mirosul de conopida fiarta/pregatita, acceptata este doar cea murata
in rest, ma delectez cu ea cruda ca sa nu simta poporu’
viatanomada, si eu o gatesc in ilegalitate, cand nu e nimeni acasa 🙂 🙂
si eu sint dependenta de conopida si multe mai fac cu ea…dar cel mai mult imi place,sa nu rizi,doar fiarta in apa cu sare,mincata calduta cu piine pe care intind unt…straniu rau?!
alison, nu e straniu deloc, eu sunt un mare suporter al combinatiilor personalizate 🙂 o prietena a mea are o vorba tare inteleapta ‘daca cere organisnul, draga…’ 🙂
Zana Zanelor, doamna Bumbac mi-a pregatit-o azi la cuptor cu mult unt, branza si smantana. Miammmm
cine stie, cunoaste! sa traiasca doamna Bumbac, ca e dama faina!
vad ca-i epidemie de folie conopidie – si eu execut chiar acum o budinca 🙂
multumim, Zano!
cu placere, Una! 🙂
Zano, te inteleg. si mie imi place conopida. dar doar mie. restul de familion zice pas 😀
Cred ca gatesc si eu budinca…
suna prea bine 🙂
iaca eu n-am bafta ta! ii place si consortului conopida! chiar mai mult decat mie! buna idee, acu’ ma duc sa cumpar si de musai sa pun si eu de’o budinca. mmmm!
te pup, Zino!
conopida fiarta cu pesto a incercat cineva? tocmai am incercat eu, in cautare de substitut pentru pastele care ingrasa, si e geniala
ia sa incerc si io, dom’ne! nu m-am gandit la asta pana acum! 🙂
Eu trebuie sa recunosc ca sunt mai putin „eleganta”. Imi place conopida la nebunie dar imi place si mai mult USTUROIUL!!! si ma mira ca nu am gasit nici o reteta de budinca de conopida care sa contina si usturoi. Pentru cei care imi impartasesc pasiunea….aceeasi conopida fiarta in apa cu sare, scursa si amestecata cu mujdei de usturoi si smantana….e o nebunie…..
Ia sa incercam noi cu prima ocazie treaba asta cu conopida si usturoiul! 🙂