Nevroza americanului apare pentru ca a fost molestat in copilarie de preotul catolic, pentru ca e obsedat de teoria conspiratiei sau pentru ca afacerea lui ‘dot com’ s-a dus pe apa simbetei. Tratata la shrink, ea conduce, in cel mai bun caz, la excentricitate simpatica. In cel mai rau caz, la rafale de impuscaturi prin vreun colegiu, cu transmisie live garantata, pe CNN.
Frantuzul se nevrozeaza pentru ca a facut burta, pentru ca brinza cu mucegai nepasteurizata a fost interzisa la export si pentru ca rusii au cumparat Coasta de Azur cu banii jos. In scop terapeutic, isi gaseste o amanta, conduce cu 70 la ora pe banda a treia si – intrebat cum poate ajunge la Tour Eiffel, de un turist in bermude – il indruma in directia inversa.
Neamtul are o nevroza disciplinata. In timpul saptaminii se culca la ora 19:00, asa ca a doua zi e extrem de energic. Observa astfel ca vecinul lui italian a parcat cu o roata pe linia alba si ca o mina criminala a scris porcarii pe placutza lui cu „Alles Verboten!” Asta il indispune teribil. In consecinta, inghite pastile cu sunatoare, se inscrie in partidul verzilor si isi cumpara o vacanta ieftina in Creta.
Pentru englez, nevroza e un moft. Nu exista nimic care sa nu treaca cu o ceasca de ceai tare, cu lapte. Bunica are numarul 2935 pe lista de asteptare pentru o proteza de sold? Have a cuppa. Fiica-sa a ajuns la spital in coma alcoolica? Sugar anyone? Banca la care lucreaza tocmai a dat faliment? How about a nice cucumber sandwich?
Romanul e nevrozat din nastere. Copil, e nevrozat de curent si devine, de aceea, inconfundabil, cu caciulitele lui tricotate. Il mai irita: nemuritorul „Catelus cu parul cret” recitat pentru musafiri, tanti Mia care ii tot ciupe barbia si ceaiul anti-colici la biberon. Adolescent, romanul e mai adolescent decit altii – momentul hormonal e perfect pentru mania persecutiei si mojicie. Ajuns la maturitate, e deja cu nervii in piuneze. Ce conteaza ca afara e o zi cu soare, ca e sanatos (si el si familia, Doamne ajuta!), ca are ce pune pe masa? Romanul bodogane. Vinzator sau functionar, se misca au ralenti si isi bruftuluieste clientii. Profesor – injura birjareste elevii si le ofera modelul perfect al nevrozei pedagogice. Sofer fiind, isi arunca mucurile de tigara pe geam (si asa e murdar pe jos…), depaseste coloana la stop (ce, io sunt mai prost ca ailalti?) si se face ca nu vede balta din care ii va improsca pe speriatii din statia de autobuz. E deprimat de starea natiunii, dar nu se da inapoi la sarmale, bere si sosete gratuite in campania electorala. La el acasa, romanul isi bate nevasta si copilul, ca surogat pentru ca nu isi poate lua in pumni seful. Pentru ca ‘viata e grea’, munceste putin si vorbeste mult. Cand fura ceva (orice, de la un surub si pina la economiile intregii populatii), are satisfactiile unui haiduc cu pieptul dezgolit si hangerul fara teaca. Ajuns la pensie, bombane singur pe strada, ii uraste pe tineri si face cozi interminabile pentru Xanax compensat, pe reteta. Calmat, se duce acasa, se aseaza la televizor si se delecteaza cu stirile de la ora cinci.
Nu spun ca romanii nu au motive sa o ia razna. Imi e clar ca e saracie, mizerie multa – fizica si morala – in tara asta. Nevroza lui Bucur si a descendentilor lui e, pana la un moment dat, justificata si tratabila. De aceea, va propun un experiment. Hai sa zimbim un minut, un singur minut pe zi, de unii singuri, in fata oglinzii. Poate ca asa nu ne vom mai lua atat de tare in serios, pe noi si problemele noastre. Poate ca asa, optimismul – candid si calm – se va intoarce.
