Pentru tine
alcătuieşte-mă din cioburi fumurii de gheaţă,
chiar urcă-mi şi trupul la Cercul Polar
si vei vedea, iubitule, ce grabnic se invata
c-a mă goni din tine e greu, e in zadar.
ascunde-mă în grele carafe de cristal
si ţine mâna, apăsat, pe gura lor –
tot vei simţi mirosul tandru şi carnal
ce se ridică printre degete, uşor.
acoperă-mi şi sufletul sub grele ţesături,
sub lacăte închide-mi privirea şi cuvântul,
oricum s-ar aduna, din magice frânturi,
iubirea mea în juru-ţi, cât lumea şi pământul.
(din volumul „Se plâng de mine îngerii”)
