Să fiu foarte sinceră: nu mă dau în vânt după saramura de prin restaurante, cea cu sos de roșii coapte, ardei gras etc. Pentru mine, saramura e cea a bunicii mele – bucăți dolofane de crap cu carne dulce, cu pielea usor carbonizată pe plită și cu un sos limpede, plin de verdețuri, ardei iute, usturoi și un strop de oțet. Așadar să purcedem, căci simplu și gustos mai este acest fel de mâncare! Ingrediente 500g bucăți de burtă de crap, cu piele, fără solzi500g bucăți de fileu de șalău, cu piele, fără solzi1 – 2 ardei iuți (verzi și/sau roșii), curățați, tocați fâșii subțiri4 – 6 căței de usturoi (în funcție de cât de usturoiată îți place saramura), curățați și tăiați feliuțe finepătrunjel verde, mărar proaspăt, frunze de țelină, leuștean verde – toate tocate și amestecate1 linguriță boia dulce de ardeisare, de preferință grunjoasă, cam jumătate de kilogrampuțin ulei…
Rețeta asta – recunosc – mi s-a părut aproape suspect de ușor de pregătit și am avut emoții cu ea până în momentul în care am luat prima îmbucătură. Se face foarte rapid și e o soluție de avarie nu neapărat pentru post sau pentru vizitele unor vegani / vegetarieni, ci și pentru momentele alea ușor caraghioase, când vrei să ți se pară că manânci sănătos. Când de fapt mori de poftă după ceva dulce, chiar decadent. 🙂 Ingrediente Pentru caramel: 4 linguri de ulei de floarea soarelui 100 g zahăr brun3 linguri sirop de arțar1 vârf de linguriță de sare (de mare, dacă se poate, pentru gustul acela special de caramel sărat) Pentru blat: 200g făină albă 150 g zahăr tos1 linguriță bicarbonat de sodiu1/2 linguriță scorțișoară 1/2 linguriță de sare240 ml lapte de soia sau de migdale sau de ovăz1 1/2 lingurițe oțet de mere (care să activeze…
Aveam chef de ceva consistent, sățios, care să mă încălzească pe dinăuntru și să se asorteze cu toamna de până mai ieri. Aveam o casoletă de champignons brune prin sertarele frigiderului, o pâine toast albă și o tufă de salvie în fața ferestrei de la bucătărie. Scurtă căutare pe net și a ieșit lucrul ăsta minunat. Ingrediente un pumn de bucățele de hribi congelați250g ciuperci champignon brune (sau albe, ce ai pe-acasă), curățate și tăiate felii1 lingură de ulei de măsline2 linguri de unt, plus încă puțin pentru unsul formei termorezistente6 frunze de salvie proaspătă, tocate, plus încă 5 – 6 pentru decorat1 ceapă roșie potrivită, curățată și tocată mărunt2 linguri de cognac (opțional)sare și piper negru proaspăt măcinat, pentru asezonat3 fire de praz, bine spălate – doar partea albă, tocată fașii fine6 ouă măricele350 ml smântână dulce (lichidă)350 ml lapte integralpuțin piper cayenne sau fulgi de chilli60g cașcaval/cheddar dat…
Am pregătit supa asta de vreo trei ori deja, din momentul în care am descoperit rețeta. E simplă, e rapidă și foarte aromată, iar mie îmi place la nebunie! Ingrediente 1 lingură ulei de cocos1 ceapă mică, tocată mărunt2 căței de usturoi zdrobiți cu lama cuțitului și tocați mărunt1 lingură ghimbir proaspăt, ras sau tocat mărunt1 cutie de 400g năut – boabele scurse, spălate sub jet de apă rece1 lingură de praf curry1 vârf de linguriță de fulgi de chilli (sau mai puțin, în funcție de cât de iute vrei să iasă supa)1 cutie de 400 ml lapte de cocos1 cană de supă limpede de legume (sau de pui, dar atunci supa nu mai este – în mod evident – de post)1 lingură sirop de arțar1 lingură suc de lămâie verde (lime)pătrunjel, coriandru sau mentă proaspătă, tocată Mod de preparare Încinge la foc potrivit o oală cu fundul gros. Adaugă…
Pentru mine, una dintre bucuriile toamnei este apariția verzei de Bruxelles în coșurile cu legume din magazine. Da, știu, sunt mulți cei care nu se împacă bine cu această cruciferă. Cred însă că rețeta de față mai poate convinge măcar câțiva inamici declarați ai acestei miniaturale verze să îi mai dea o șansă, mai ales în această perioadă când avem nevoie de tot suportul de vitamine și minerale. Nu o să vă plictisesc cu multe date, vă spun doar că este foarte săracă în calorii, bogată în proteine și are un aport consistent de vitamina K, A și C, mangan, fibre și antioxidanți. Ingrediente 500g varză de Bruxelles, spălată bine, curățată de foile exterioare,tăiată în jumătate 1 lingură de pastă miso albă (o găsiți în magazinele online cu produse asiatice) 1 lingură de unt la temperatura camerei, ca să poată fi amestecat ușor cu restul ingredientelor 1 lingură de sirop…
Am fost un grup restrâns de cetățeni care, la auzirea anunțului „fugiți, vin ploile!”, am decis să facem un grătar de pește, dacă tot urma să stăm în apă până la gât. În apă nu am stat, căci prognoza s-a dovedit eronată pe ici, pe colo, prin locurile esențiale. Așadar, respectivul grătar s-a desfășurat conform precauțiilor curente, în aer liber și soare, cu distanțare corespunzătoare, măsuri de igienă respectate și cu multă voie bună. În afară de peștele care sfârâia plăcut pe grătar, am aruncat într-o oalâ, la repezeală, și niște midii în sos de vin alb. Care mi-au reușit de minune. Mi-am notat mental rețeta improvizată atunci, pe care mă grăbesc să v-o împărtășesc. INGREDIENTE 3 kilograme de midii proaspete4 – 6 fire de ceapă verde mai țeapănă, cu oarecare căpățână, tocată 3 – 4 tulpini de țelină (în funcție de cât sunt de groase) cu tot cu frunze,…
Nora, Polux, Ness, Gipsy, Tara, Alfa și Jay. Ăștia sunt toți câinii pe care i-am avut, din copilărie și până acum, în ordine cronologică. Și tot în ordine cronologică o să parcurgem poveștile lor. Astăzi, despre Nora. Mama și bunica erau împotrivă. Deh, cucoane cu boala curățeniei și cu grija mobilierului de familie. Coana Mare părea mai deschisă ideii, mai ales după ce își rupsese piciorul și rămăsese ușor (zicea ea)/ zdravăn (ziceam noi și doctorii) șchioapă. După chirăieli și vaiete, ai mei reușiseră să o mute din odăile ei de pe Strada General Dragalina vis-a-vis de noi, la hochparterul unei case cu curte la comun. Adică la „pușcărie”, după părerea ei. Tata era capul răutăților, el deschisese dezbaterea cu fraza: „Copiilor de la oraș le trebuie un câine, ca să învețe responsabilitatea pentru o altă ființă și interacțiunea cu animalele”. Discuțiile erau aprinse și însoțite, din tribune, de smiorcăielile…
Pandemia în desfășurare conține, în afară de mult stres și multă tristețe, o mulțime de învățăminte interesante, de bucăți de înțelepciune practică pe care ar fi bine să le păstrăm, pentru binele nostru, al tuturor. Chiar dacă pare superficial, felul în care vom aborda moda de acum înainte nu va mai fi același. Cel puțin așa sper. În izolare, hainele și pantofii care ne sufocă dulapurile și-au dovedit lipsa de relevanță, cu excepția câtorva perechi de leggings, tricourilor comode și unor jachete pentru seri răcoroase. Singurele momente de oarecare dichiseală au fost cele al întâlnirilor virtuale, profesionale sau amicale. Iată însă că a sosit și momentul în care redevenim ființe umane nedistanțate social: am intrat în recluziune în cizme și ieșim în sandale! Cum facem asta și, mai ales, ce am învățat din experiența pe care o traversăm, atunci când vine vorba de consumerismul nostru disperat de până acum? Scriu…
E foarte interesant și lăudabil modul în care am început să gătesc în ultima vreme – mai degrabă în funcție de ce am prin frigider și prin cămară și mai puțin legat de hachițele și poftele noastre cele de (absolut) toate zilele. Ca și în cazul afinelor de mai ieri, aveam prea multe caise. Deci …. tartă cu caise să fie! INGREDIENTE 1 porție de aluat feuilletage (știu că DEX-ul zice că „foitaj”, îmi pare rău, nu pot scrie așa) de circa 350 – 375 g, adică de vreo 25 X 35 cm în dimensiune, atunci când este întins100 g unt, scos din timp de la frigider, să fie moale125 g zahăr tos1 ou mare125 g făină de migdale (eu am luat de la Mega)35 g făină albă2 linguri de amaretto sau alt alcool aromat în acord cu migdalele (eu am folosit Cointreau)7 – 8 caise mari, frumoase și coapte,…
Poate că s-ar fi iubit sau poate nu. De întâlnit, se întâlniseră în circumstanțe profesionale, am putea spune, pentru că ea era stewardesă la Tarom, iar el era călător frecvent pe ruta București-Paris și retur. Atunci când ea, mama mea, începuse să zboare pe această rută, colegele îi arătaseră un ins solid, cu carură de rugbist, și îi spuseseră: “Mariana, îl vezi pe tipul ală de pe locul de la fereastră? Cum, dragă, care?! Ăla cu nasul mare, care aduce cu Lino Ventura. Da, ăla! E Tudor Vornicu, corespondentul Agerpres la Paris. Vezi că moare de frică, nu îi place deloc să zboare. De cum decolăm, o să scoată sticluța plată de Remy Martin din buzunar și o să tragă câteva duști, să se calmeze. Nu îți fă griji, după aia adoarme tun, mai și sforăie uneori, doar să avem grijă să îl trezim când ajungem la destinație.” Așadar, se…