Author

Smaranda Vornicu

Browsing

Am pregătit supa asta de vreo trei ori deja, din momentul în care am descoperit rețeta. E simplă, e rapidă și foarte aromată, iar mie îmi place la nebunie! Ingrediente 1 lingură ulei de cocos1 ceapă mică, tocată mărunt2 căței de usturoi zdrobiți cu lama cuțitului și tocați mărunt1 lingură ghimbir proaspăt, ras sau tocat mărunt1 cutie de 400g năut – boabele scurse, spălate sub jet de apă rece1 lingură de praf curry1 vârf de linguriță de fulgi de chilli (sau mai puțin, în funcție de cât de iute vrei să iasă supa)1 cutie de 400 ml lapte de cocos1 cană de supă limpede de legume (sau de pui, dar atunci supa nu mai este – în mod evident – de post)1 lingură sirop de arțar1 lingură suc de lămâie verde (lime)pătrunjel, coriandru sau mentă proaspătă, tocată Mod de preparare Încinge la foc potrivit o oală cu fundul gros. Adaugă…

Pentru mine, una dintre bucuriile toamnei este apariția verzei de Bruxelles în coșurile cu legume din magazine. Da, știu, sunt mulți cei care nu se împacă bine cu această cruciferă. Cred însă că rețeta de față mai poate convinge măcar câțiva inamici declarați ai acestei miniaturale verze să îi mai dea o șansă, mai ales în această perioadă când avem nevoie de tot suportul de vitamine și minerale. Nu o să vă plictisesc cu multe date, vă spun doar că este foarte săracă în calorii, bogată în proteine și are un aport consistent de vitamina K, A și C, mangan, fibre și antioxidanți. Ingrediente 500g varză de Bruxelles, spălată bine, curățată de foile exterioare,tăiată în jumătate 1 lingură de pastă miso albă (o găsiți în magazinele online cu produse asiatice) 1 lingură de unt la temperatura camerei, ca să poată fi amestecat ușor cu restul ingredientelor 1 lingură de sirop…

Am fost un grup restrâns de cetățeni care, la auzirea anunțului „fugiți, vin ploile!”, am decis să facem un grătar de pește, dacă tot urma să stăm în apă până la gât. În apă nu am stat, căci prognoza s-a dovedit eronată pe ici, pe colo, prin locurile esențiale. Așadar, respectivul grătar s-a desfășurat conform precauțiilor curente, în aer liber și soare, cu distanțare corespunzătoare, măsuri de igienă respectate și cu multă voie bună. În afară de peștele care sfârâia plăcut pe grătar, am aruncat într-o oalâ, la repezeală, și niște midii în sos de vin alb. Care mi-au reușit de minune. Mi-am notat mental rețeta improvizată atunci, pe care mă grăbesc să v-o împărtășesc. INGREDIENTE 3 kilograme de midii proaspete4 – 6 fire de ceapă verde mai țeapănă, cu oarecare căpățână, tocată 3 – 4 tulpini de țelină (în funcție de cât sunt de groase) cu tot cu frunze,…

Nora, Polux, Ness, Gipsy, Tara, Alfa și Jay. Ăștia sunt toți câinii pe care i-am avut, din copilărie și până acum, în ordine cronologică. Și tot în ordine cronologică o să parcurgem poveștile lor. Astăzi, despre Nora. Mama și bunica erau împotrivă. Deh, cucoane cu boala curățeniei și cu grija mobilierului de familie. Coana Mare părea mai deschisă ideii, mai ales după ce își rupsese piciorul și rămăsese ușor (zicea ea)/ zdravăn (ziceam noi și doctorii) șchioapă. După chirăieli și vaiete, ai mei reușiseră să o mute din odăile ei de pe Strada General Dragalina vis-a-vis de noi, la hochparterul unei case cu curte la comun. Adică la „pușcărie”, după părerea ei. Tata era capul răutăților, el deschisese dezbaterea cu fraza: „Copiilor de la oraș le trebuie un câine, ca să învețe responsabilitatea pentru o altă ființă și interacțiunea cu animalele”. Discuțiile erau aprinse și însoțite, din tribune, de smiorcăielile…

Pandemia în desfășurare conține, în afară de mult stres și multă tristețe, o mulțime de învățăminte interesante, de bucăți de înțelepciune practică pe care ar fi bine să le păstrăm, pentru binele nostru, al tuturor. Chiar dacă pare superficial, felul în care vom aborda moda de acum înainte nu va mai fi același. Cel puțin așa sper. În izolare, hainele și pantofii care ne sufocă dulapurile și-au dovedit lipsa de relevanță, cu excepția câtorva perechi de leggings, tricourilor comode și unor jachete pentru seri răcoroase. Singurele momente de oarecare dichiseală au fost cele al întâlnirilor virtuale, profesionale sau amicale. Iată însă că a sosit și momentul în care redevenim ființe umane nedistanțate social: am intrat în recluziune în cizme și ieșim în sandale! Cum facem asta și, mai ales, ce am învățat din experiența pe care o traversăm, atunci când vine vorba de consumerismul nostru disperat de până acum? Scriu…

E foarte interesant și lăudabil modul în care am început să gătesc în ultima vreme – mai degrabă în funcție de ce am prin frigider și prin cămară și mai puțin legat de hachițele și poftele noastre cele de (absolut) toate zilele. Ca și în cazul afinelor de mai ieri, aveam prea multe caise. Deci …. tartă cu caise să fie! INGREDIENTE 1 porție de aluat feuilletage (știu că DEX-ul zice că „foitaj”, îmi pare rău, nu pot scrie așa) de circa 350 – 375 g, adică de vreo 25 X 35 cm în dimensiune, atunci când este întins100 g unt, scos din timp de la frigider, să fie moale125 g zahăr tos1 ou mare125 g făină de migdale (eu am luat de la Mega)35 g făină albă2 linguri de amaretto sau alt alcool aromat în acord cu migdalele (eu am folosit Cointreau)7 – 8 caise mari, frumoase și coapte,…

Poate că s-ar fi iubit sau poate nu. De întâlnit, se întâlniseră în circumstanțe profesionale, am putea spune, pentru că ea era stewardesă la Tarom, iar el era călător frecvent pe ruta București-Paris și retur. Atunci când ea, mama mea, începuse să zboare pe această rută, colegele îi arătaseră un ins solid, cu carură de rugbist, și îi spuseseră: “Mariana, îl vezi pe tipul ală de pe locul de la fereastră? Cum, dragă, care?! Ăla cu nasul mare, care aduce cu Lino Ventura. Da, ăla! E Tudor Vornicu, corespondentul Agerpres la Paris. Vezi că moare de frică, nu îi place deloc să zboare. De cum decolăm, o să scoată sticluța plată de Remy Martin din buzunar și o să tragă câteva duști, să se calmeze. Nu îți fă griji, după aia adoarme tun, mai și sforăie uneori, doar să avem grijă să îl trezim când ajungem la destinație.” Așadar, se…

În copilărie, locuiam într-un bloc interbelic în care fereastra cămării se deschidea spre scara principală. Nu mă întrebați de ce, nu am înțeles niciodată. Orișicum, această nefirească situație însemna că, la orice sosire acasă, aflam cu precizie ce gătiseră doamna Hulea de la parter sau madam general Kogălniceanu de la primul etaj. De obicei, în cazul doamnei general, era vorba despre vreo fiertură horror destinată haremului de 10 pisici, peste care domnea motanul Capsomanu’. Acesta era chemat acasă, din vagabondaj, de sunetul a două cuțite ascuțite între ele, semn că era gata cina. Mă scuzați, am divagat, să revenim la etajul II, unde, la fereastra de la cămara noastră, se întâmplau o serie de lucruri. Prin ochiurile grilajului său de fier forjat ne arunca poștașul revista Pif, cu tot cu gadgetul ei. Pe aceeași fereastră, mama se rățoia la noi, ca toate celelalte mame din bloc, să trecem urgent…

În urma acestor zile de aprovizionare oarecum frenetică și dezorganizată, m-am trezit cu o casoletă de jumătate de kilogram cu afine în frigider. Cu toată bunăvoința mea în a le face, cu regularitate, parte a micului dejun, am realizat că mare parte vor ajunge la lada de gunoi. Ca să fiu consecventă cu noul nostru credo, acela de a irosi o cantitate cât mai mică de mâncare, am căutat de urgență rețete cu afine.  Și iată rezultatul. INGREDIENTE (pentru o formă rotundă cu diametrul de 20 cm sau una pătrată cu latura de 23 cm) Pentru blat 100g crackers integrali100g făină de migdale sau migdale mărunțite100g unt topit70g zahăr tos Pentru cremă 400g cremă de brânză (gen Philadelphia)225 afine proaspete sau congelate70g zahăr tos1 ou mareCoaja rasă de la 2 lămâiSucul unei lămâi1 linguriță esență de vanilie MOD DE PREPARARE Preîncălzește cuptorul la 180 grade Celsius. Tapetează forma cu hârtie…

Iarna asta leșinată, din care nu prea întelegem nimic, mi-a adus o viroză ciudată, care m-a cutremurat și m-a călcat în picioare vreo 2 – 3 zile, după care m-a abandonat fără regrete rinitei mele alergice cea de toate zilele și de toate anotimpurile. Tăvălită fiind de tramvaiul bolii mai rău decât BMW-ul ăla negru de zilele trecute, m-am târât până la frigider și – stupoare! – am constatat că prezintă grave lipsuri.  În mod special, lipsea orice hrană fluidă, cu potențialul de a fi înfierbântată și sorbită spre întremare. Întrucât paracetamolul începuse să își facă efectul, m-am scuturat de cele 3 pături din spinare, am rugat consortul să se deplaseze în proximitate după un pui din acela hrănit cu porumb și m-am apucat să prepar o supă. Așadar … INGREDIENTE Un pui de 1.5 kg, tăiat în bucăți – aripi (fără vârfuri), piepți, spate și pulpe1 lingură de ulei…