Author

Smaranda Vornicu

Browsing

Acum ceva vreme, am gasit o poezie anonima, din genul ‘inspirational’ ar zice unii, poezie care spune multe despre felul in care ar fi bine sa vedem viata.  V-o ofer, intr-o zi de miercuri cu hachite si intrebari. P.S. Intre timp, am aflat si cine a scris-o: A poem written by Rose Milligan of Lancaster, Lancashire, England. The poem was first published in the September 15th – 21st edition of The Lady (magazine)in 1998. The poem is quoted on many web sites, as either an inspirational poem, or in order to reflect the ethos of that site. It is usually attributed to either „Unknown” or „Anon”. Photo: ecstaticist Dust if you must Dust if you must, but wouldn’t be better to paint a picture, or write a letter, bake a cake, or plant a seed. Ponder the difference between want and need. Dust if you must, but there is not much time,…

Ce bine e in parc! S-a mai racorit, soarele se fofileaza cumintit printre frunzele de deasupra mea, iar eu motai, cu un ochi intredeschis, precum zmeul din poveste. Nepota-miu, Ion, care are 4 ani, se joaca in groapa cu nisip impreuna cu alti cativa tanci de virsta lui.  Deodata, alearga spre mine strigand si razand nevoie mare.  “Buni! Buni! Am gasit in nisip o comoara!”  “Ce comoara, puiule?” “Uite!” zice el si imi intinde o manuta murdara in care troneaza ceva negricios, plin de tarana si de o forma nedefinita. Imi pun ochelarii pe virful nasului si simt ca lesin.  E un caca.  Un caca de caine, uscat, pietrificat aproape.  “Vai, puiule, da’ asta e cah!”. “Nu e cah, buni, te rooog …” plange el disperat, cu lacrimi mari, care lasa dare pe obrajii prafuiti. ”Te rooog, buni, pune-l in geanta, ca vrea sa mi-l ia Cosmin.  Te rooog, buni,…

Personal, nu am inteles niciodata isteriile si zbieretele fanilor, care rup gardurile ca sa respire acelasi aer ca si obiectul adulatiei lor.  Nu mi se pare sanatos ca o alta persoana fizica sa iti ocupe cu asemenea intensitate gandurile si peretii dormitorului.  Iar cand vad capodopere iesite din imaginatia usor deraiata a fanilor inraiti, nu pot decat sa rad.  In hohote.  Si sa imi fie un pic mila, ca asa sunt eu, zana buna. Le gasiti mai jos pe cele care mi-au placut cel mai mult, iar pe restul aici. P.S. La ultima imagine, in caz ca nu v-ati prins deja, pictorul din stanga tabloului este nenea Rocky-Eye-Of-The-Tiger. 🙂

Nu e o zi obisnuita cea in care ai parte de doua revelatii.  Prima revelatie (declansata de o serie de a propos-uri mai mult decat transparente ale segmentului purtator de cromozom Y al familiei) a fost ca nu am facut in viata mea ciorba de perisoare.  Cea de-a doua a izvorat dintr-o plimbare prin gradina: mi s-a parut o risipa stupida faptul ca nu facem ceva, orice, cu duiumul de corcoduse de prin pomii nostri si ai vecinilor. Fire scrupuloasa (vezi sa nu!), am inceput prin a ma documenta temeinic.  Cu aceasta ocazie, am aflat ca grecii si sarbii mananca si ei tchorba toptsita, un fel de supa de oase, asortata cu perisoare din carne de vita si patrunjel ,aromata cu paprica si acrita cu otet. Italienii au zuppa di polpette, care e o treaba consistenta – supa de pui cu chitfelute din vita, patrunjel si branza Romano, plus paste si iar…

In tineretile mele, cand ma imbracam mai fistichiu si o intrebam pe bunica-mea cum arat, ea se uita peste ochelari si imi raspundea ‘Iti mai trebuie doar o varza acra in mana si un ceas la brau!’  Ceas la brau si sa vreau, nu as mai reusi sa imi pun – poate doar Big Ben-ul!  Cat despre varza acra in mana, it is a done deal!  Acum 2 zile, draga de C. mi-a facut-o cadou, adusa tocmai din strafundurile putinei ei miraculoase din Harghita. Dupa ce a maturat din cale, cu mirosul ei, orice alta aroma din frigider (cu toate ca era impachetata in oala cu capac etans, plus cateva straturi de pungi bine legate), am decis ca nu putem continua asa pentru mult timp.  Nici macar fiul meu, cu indrazneala tipica varstei, nu se mai aventura sa isi extraga din racitor sucurile defecte si laptele pentru conflakes.  Desi cele…

Pentru ca perioada vacantelor e deja aici si pentru ca am decis, in sfarsit, sa imi fac ordine prin computer, azi aveti parte de un ‘remember Tuscany’ – un text mai vechi,  pe care l-am publicat mai demult intr-un supliment life& style. Bonus: cateva poze deplorabile, facute cu vechiul meu telefon mobil si cateva link-uri utile. Coline dulci, acoperite cu măslini şi hectare întregi de vie; abaţii şi sate medievale pe care le descoperi din greşeală; galerii de arta, muzee şi catedrale pentru care nu ţi-ar ajunge o viaţă; vile roşiatice încadrate de pini care înţeapă cerul perfect albastru; un univers gastronomic parfumat cu rozmarin şi salvie; toate acestea şi multe altele construiesc, ca pe un vitraliu,Toscana. Asta este Toscana pentru tine, cel ce te pregăteşti să o străbaţi întâia oară: un clişeu turistic, o broşură frumos ilustrată, promisiunea unei vacanţe leneşe la soare.  Turist versat, în acest secol lipsit…

Acum vreo doua saptamani, mi-am facut plinul de tot felul de brizbrizuri comestibile, inclusiv nistechocolate chips din ciocolata amaruie.  Cum pana acum produceam astfel de prajiturele cu ciocolata taiata in bucatele, cu cutitul, am vrut sa vad daca exista vreo diferenta intre metoda mea si chipsurile astea prefabricate. Am ales o reteta a Annei Olson, care sustine ca adaugarea in aluat a 2 linguri de amidon de porumb + folosirea de bicarbonat in loc de praf de copt ar pastra cookies-urile mai moi in centru.  Sa vedem! Ingrediente 90g unt fara sare, moale (la temperatura camerei) 145g zahar brun 50g zahar tos 2 lingurite extract de vanilie 1 ou 250g faina alba 2 lingurite amidon de porumb 1 lingurita bicarbonat de soda 1/2 lingurita sare 200g chocolate chips, din ciocolata amaruie (reteta zice 225g, insa mie si asa mi s-au parut prea multe) Preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius. Pregateste o…

Fac ce fac si tot un quiche imi iese :). De data insa, asta am avut satisfactia ca si cel mai dificil participant la traficul culinar din casa asta sa se lase convins, sa manance o felie zdravana si sa mai si ceara supliment.  Sunt mirata peste poate, mai ales ca ‘persoanei’ nu ii place broccoli-ul, pentru care are o definitie pe care nu o pot reda aici, din motive de decenta. Ingrediente 1 foaie de aluat pentru placinta (de la bella) 1capatana de broccoli 3 oua 200ml frisca lichida pentru gatit (15% grasime) 1 lingura de faina 100 – 150g feta de capra 1 pumn zdravan de seminte de floarea soarelui decojite piper negru, fulgi de chilli si putina nucsoara macinata Cureti capatana de broccoli de frunze si o speli – eu cam arunc tulpina cea groasa.  Fierbi la abur, cam 10 minute, buchetelele de broccoli.  De cum s-au…

Asadar, o prajitura cu toate acestea.  Initial, m-am temut ca rezultatul va fi o chestie de nemancat.  Mult prea dulce, mult prea aromata … mult prea!  Ceea ce a rezultat a fost un lucru delicios. Recunosc cu mana pe inima ca am comis trei greseli: 1.  m-am chinuit sa tapetez forma cu hartie pe toate partile, cand – de fapt – era suficient sa tapetez fundul (la un moment dat, enervata, am extras hartia de pe laterale 🙂 ) 2. am ales o forma prea mare, drept care biata prajitura s-a cam labartat – data viitoare folosesc un recipient de dimensiuni mai reduse 3.  de lene sa curat un mar si sa il tai in felii, am fost eu desteapta si am zis sa pun niste compot de mere de la megaimage  – cam juma’ de borcan.  Wrong, pentru ca asta a ingreunat asamblarea prajiturii si cred ca a si…

Acum o saptamana ne-am bucurat de o extrem de placuta invitatie: Mazi, fetele de la GollinHarris si echipa Electrolux au lansat o noua chemare la group cooking. La start, dupa echipele Cookie-Lavinia-Andi si Elena-Florin-Mihai, s-a aliniat stafeta Monica-Madalin-Smaranda (c’est moi :)). Sarcinile au fost rapid distribuite, ingredientele listate si organizate, superbucataria de la Club Cortina pregatita  – again – pentru o cursa culinara incheiata cu un binemeritat festin colectiv. Meniul ales a fost urmatorul: – felu’ unu’ – Zana Smaranda: supa-crema de telina cu foietaj de mere si feta de capra – felu’ doi – Madalin: creveti cu cartofi la tigaie, plus un delicios sos cu usturoi – felu’ desert – Monica: brownies  – yupeeee!!! 🙂 Treaba cu gatitul simultan de grup, la o multime de plite si intr-o multime de cuptoare care mai de care mai sofisticate e extrem de distractiva. Stiti cum se spune in toate emisiunile de…