Hai, ca v-am asasinat cu supele astea. Si asa o sa o tin pana cand se hotaraste iarna asta mizerabila sa ne lase. Ceea ce nu pare ca se va intampla prea curand, asa ca you have been warned! Pregatiti-va lingurile, pe locuri, fiti gata … Ingrediente 2 linguri de ulei de floarea-soarelui 1 fir de praz mai solid, numai partea alba, tocat 1 ceapa rosie, tocata 5 catei de usturoi, curatati, tocati 1 cartof curatat si taiat in cuburi 2 morcovi, curatati, taiati cuburi 1 mare radacina de telina, curatata si taiata cuburi 1.5 l supa limpede de legume (sau, stiti voi, smecheria cu cuburile 🙂 ) 1 frunza de dafin, sare, piper negru 3 linguri de smantana dulce Pentru servit: crutoane, suc de lamaie, paprica afumata, verdeata (patrunjel) Caleste in ulei, la foc potrivit, ceapa si apoi usturoiul, cateva minute. Adauga morcovii, cartoful si telina cuburi, precum si…
Un chec din capitolul ‘m-am decis sa nu mai mananc dulciuri si asta e doar una dintre rezolutiile de Anul Nou pe care am aruncat-o la cos’. Bof, cum zice frantzuzu’. Sa va spun, mai bine, cum si cand se nasc ideile mele de auto-sabotare. Sunt in masina, pe drum spre casa. Imi e foame, simt cum o perfida hipoglicemie pune stapanire pe mine. Incep sa inventariez in minte continutul camarii si al frigiderului. Asadar, zahar am, faina am, oua am. Parca as mai avea si niste stafide, plus coaja aia de portocala zaharisita de la magazinul grecesc. Unt – atentie la mine, Piticule! – am vreo 4 pachete, ca ma ramolesc si am cumparat de doua ori in aceeasi zi. Mai bine as gati niste peste, ca are fosfor si ajuta la memorie. Helas, e prea tarziu! Simt deja in nari mirosul checului cald, abia scos din cuptor. Vad…
Pentru amatorul de fleici de vita, zvonul ca in Bucuresti – Romania se afla un loc unde poti manca o friptana bovina comestibila este irezistibil, aproape incredibil. Ca sa ma intelegeti bine, este ca si cum ai anunta fetele de Dorobantzi – migrate recent catre Centrul Istoric – ca s-au bagat Vuittoane autentice la reducere in Urlati. Asadar, de cum am aflat despre noul restaurant + macelarie cu vita Angus, mi-am tot facut vant sa ajung acolo. OK, mi-a luat cateva luni bune, insa am reusit. In weekend-ul trecut, am reunit un grup de cetateni infometati si am dat azimut Osho. First impressions: dupa ce am urcat cateva trepte destul de alunecoase (somebody’d better clean that ice), am facut stanga pe langa o vaca grandeur nature cu marcajele macelaresti aferente si am poftit pe usa, inauntru. Nu-i vorba ca unul dintre cei doi tineri ospatari prezenti in vecinatate a luat-o…
Odata cu epidemia de obezitate si cu filiformizarea (Doamne, ce cuvant am inventat! 🙂 ) siluetei ideale, am inceput sa ne pricepem cu totii la nutritie. Ca e ziar de scandal, revista glossy ori cotidian serios, toate contin cel putin un articolas despre ce si cum trebuie sa mancam. Carbohidrati, calorii, BMI – niciunele nu mai au secrete pentru noi. Avem rafturi intregi de carti despre diete si schimbam sfaturi pe aceasta tema oriunde si oricand. Chiar si asa, exista niste cetateni ai planetei care au luat startul cu vreo cateva mii de ani mai devreme in aceasta problema si au un lucru sau doua sa ne invete: chinezii, cu medicina lor traditionala. Uite mai jos cateva exemple in care stiinta noastra in ale mancatului sanatos pare a fi facuta KO de maldarele lor de tratate ancient: 01. Dietele. Majoritatea dietelor vestice se bazeaza pe eliminarea sau reducerea consumului pentru un…
Am stat eu si m-am gandit: cum sa fac eu sa fiu boscorodita de toate prietenele grecoaice, de toate varstele si de pe toate meridianele? Pai ce metoda mai buna sa fie decat aia in care iei o reteta traditionala si iti faci mendrele cu ea? Acesta fuse cazul si cu avgolemonu’ meu rastalmacit. Adica un avgolemon cu pui, da’ fara pui. Ingrediente 1 lingura de ulei floarea-soarelui 1 fir de praz,partea alba, taiat in rondele 1 ceapa mica, tocata 2 morcovi, curatati si taiati in cubulete 1/2 ardei rosu, taiat in cubulete 1.5 l supa limpede de pui (da, bine, bine, recunosc, am facut-o cu apa si 2 cuburi! 🙂 ) 1 ceasca paste mititele grecesti (de la mega) ori tot atata orez 2 oua zeama unei lamai 1/2 lingurita de faina alba piper negru, fulgi de chili tarhon tocat, cat te lasa inima (io sunt mai inimoasa, asa…
Sunt sigura ca vi se intampla si voua. Si ca va enerveaza in acelasi hal in care ma enerveaza si pe mine. Intru intr-un magazin. De obicei, e un magazin de haine sau de pantofi sau de amandoua. 🙂 Intr-un colt ori dupa tejghea – trei vanzatoare, adancite intr-o conversatie, care pare la fel de importanta ca si dezbaterea bugetului militar al Statelor Unite ale Americii. Incep sa ma plimb agale printre randurile cu umerase. Scot de ici o fusta, de dincolo o jacheta. Despaturesc un tricou de pe un raft, caut marimea potrivita. Totul intr-o tacere mormantala, pasind in varful picioarelor, nu de alta – da’ sa nu le deranjez.Vanzatoarele – neclintite. Vreau sa intreb ceva, ma apropii de ele. Conversatia, soptita si subversiva, este despre: a) soacra uneia dintre ele; b) vaca de sefa de magazin; c) sotul adulter al colegei de pe tura ailalta; d) patronu’, care…
Weekend de septembrie la Versailles. Gradinile sunt insorite si inca verzi. Langa alei largi si umbroase, pajistile vaste sunt populate de oi blajine si cai solizi, bine ingrijiti. Aproape ca iti vine sa te uiti in jur si sa o cauti pe Marie Antoinette, costumata in pastorita de opereta. In zare, printre copacii impecabil tunsi, se intrevad liniile regale ale Palatului si arcadele gratioase ale Marelui Trianon. O multime de parizieni par sa fi decis ca e o zi perfecta pentru plimbare. Doua copile cu rochite cadrilate, bretoane perfecte si pantofi de lac sar coarda sub privirile blande ale parintilor. Totul respira tihna. Toneta cu inghetata ‘artizanala’ a adunat o coada apreciabila. In afara de noi si de cativa turisti japonezi agitati, restul lumii pare ca isi ia tot timpul din lume pentru a decide ce aroma de sorbet prefera. Patronul, jovial si pedant, explica in detaliu reteta sa de…
Noroc cu M., care este – din nou – pe faza si imi atrage atentia ca am uitat un lucru important legat de calatoriile cu avionul: durerile de urechi. Stiti senzatia aia oribila, care apare in special la aterizare – ti se infunda urechile, te dor de nu mai poti, iar cand se desfunda, iti tiuie sau iti vajaie cateva ore bune. De cum am citit comentariul lui M., fibra medicala din mine a zvacnit si am pornit un search vijelios pe net, ca sa lamurim chestiunea asta delicata. Iata cum stau lucrurile: durerea de urechi si infundarea acestora apare datorita diferentelor de presiune dintre exteriorul si interiorul timpanului. In mod normal, pentru a egaliza aceasta diferenta de presiune, intervine un device anatomic – trompa lui Eustache. Trompa asta se deschide si aranjeaza lucrurile. Exista, insa, situatii in care se incapataneaza sa ramana inchisa – alergii, sinuzite, raceli. Sau ideea…
‘Imi desenezi o printesa?’ Te strangeai langa ea, urmarind miscarea gratioasa a mainii, siguranta liniei. Cand se oprea, cu creionul in aer, iti tineai rasuflarea. De acolo incepea, uneori, povestea. Degetele-desenatoare erau racoroase si goneau febra cu o alunecare subtire si calma, peste frunte. Cand te imbratisa, sufletul ei se lipea de sufletul tau, intrebandu-l, domolindu-l. Cu rasul, alb si larg ca aerul proaspat, te oprea din plans. Te ierta fara sa i-o ceri, te pedepsea drept si te asculta fara sa fie nevoie de cuvinte. Profilul ei avea umbre de film fratuzesc – tristetea o facea si mai frumoasa. Tesaturile comune regaseau moliciune imbracand-o, iar parfumurile se parguiau pe linia eleganta a gatului. Pasul, cu tocuri inalte, avea o amprenta in acelasi timp elastica si princiara. Umorul era spumos si inteligent, muscator la nevoie; capacitatea de autoderiziune – treaza si sincera. Circumspecta cu complimentele, nu le intorcea. Sfichiuia cu…
Zilele trecute, intrasem intr-o dezbatere interesanta, cu diferite doamne si domnisoare internaute, despre leacuri impotriva cearcanelor. Cum chestiunea ma intereseaza direct, am facut o mica investigatie si am pus de-o postare ‘cu ochi’. Ce-o fi cu zona asta a ochilor, de ne da atatea batai de cap? Cearcane, pungi, riduri – asta pare a fi zona care ne tradeaza cel mai devreme etatea si nu doar etatea. In primul rand, hai sa vedem in ce fel e ea diferita fata de alte portiuni ale tenului. E cea mai subtire zona a pielii noastre si are o multime de vase capilare superficiale. Portiunea pleoapei superioare are foarte putine glande sebacee – de aceea se usuca si se rideaza una-doua. Cea a pleoapei inferioare ascunde un fel de ‘pernuta’ de grasime, dolofana la tinerete si diminuata pe masura ce trec anii. De aici si aspectul de ‘saculetz’ pe care pielea asta il…