Author

Smaranda Vornicu

Browsing

Presupun ca si voi va simtiti la fel: nu mai vreti sa vedeti oua, carne (de orice fel, dar mai ales de miel), cozonac.  Norocul meu a fost acela ca, odata cu ciorba de miel si din exces de bors, am pus si de-o ciorba de loboda, care m-a scos la liman, cu probele hepatice intacte.  Ghinionul meu, pe de alta parte, a fost pasca pe care am fabricat-o si pe care o sa v-o povestesc intr-una dintre zilele urmatoare. Acum a venit momentul sa ne mai curatam de colesteroale, asa ca o sa va tin intr-o serie de retete cu multa clorofila.  Dar sa o luam incetisor – azi debutam cu o supa crema de ciuperci. Ingrediente 500g ciuperci champignon 1 pumn de funghi porcini uscate 2 linguri ulei de masline 1 ceapa, tocata 2 – 3 catei de usturoi, zdrobiti 1 cub de supa de legume 1.5 l…

Azi n-am sa va dau retete – ouale si cozonacul sunt ale fiecaruia, le face dupa cum simte si dupa cum crede. Fiecare familie are folclorul ei, cand vine vorba despre asta.  Daca o intrebam cat trebuie framantat cozonacul, bunica imi raspundea: „pana cand curge apa din pod!’, adica pana cand asuda bine gospodina.  Unii il fac simplu, altii cu mac.  Unii fac umplutura cu nuca plus albus, altii cu nuca si cacao. Eu il fac asa cum se face la noi de cand ma stiu: umplut cu exagerat de multa nuca, amestecata cu zahar tos si stropita cu rom.  Cozonacul in sine trebuie sa fie un fel de pretext pentru nuca asta crantzanitoare, usor caramelizata.  In plus, ung formele cu unt si le tapetez cu zahar – din aceleasi motive.  Dupa cum puteti constata, cozonacii mei n-ar putea castiga nici un concurs de frumusete.  N-as da insa aurul lor…

Au trecut 21 de ani de cand ai plecat.  Un nepot se grabea catre tine, dar n-ai mai avut rabdare sa il astepti.  Cat de curiosi eram cu totii sa te vedem bunic. Despre el, nepotul care iti poarta numele, afla ca e bine  – inalt si frumos si incapatanat.  Te vei bucura sa stii ca a fost daruit cu acel gram de nebunie, care ne face diferiti pe toti cei din familia asta. Ce sa-ti mai spun de aici, de pe la noi?  Multe s-au schimbat.  A curs multa cerneala in legatura cu ‘viata si opera ta’ – stiu ca vei hohoti la aceste vorbe, uriasule timid!   S-a scris chiar si o carte.  Nu, probabil ca nu se va face si un film.  Asta ar mai lipsi, plecati de-aici cu chestia asta, asa ai zice. Ah, si sa nu uit: i-am gasit pe toti – italienii tai aventurieri, imprastiati prin…

Introducere Tainele bucatariei se deslusesc incet-incet. Mai intii trebuie sa domesticesti multele si uneori straniile instrumente si masinarii care o populeaza. Sa inveti a nu-ti reteza buricele degetelor cu cel mai ascutit cutit. Sa faci cunostinta pe-ndelete cu toate tingirile si sa le folosesti dupa firea si cuprinderea lor. Sa cazi la pace cu plita si cuptorul, sa le intri in voie, laudandu-le nevoie mare in fata musafirilor. In acest stadiu al initierii tale esti timid, plin de respect si te minunezi pina si in fata unei omlete. Urmeaza apoi adolescenta ta gastronomica. Faci lucrurile cu patima si in exces. Cantitatile ti se par prea mici – mancarea iese prea multa ori prea piperata. Retetele, prea simple – de ce sa nu incerci atunci o obscura supa de bere bavareza pe care nimeni, in afara de tine, nu se va incumeta sa o guste? Este timpul marilor indrazneli, cind te…

Zilele trecute am primit cateva complimente.  Ca am tenul nu-stiu-cum (banuiesc ca o sa mi-o ziceti pe aia cu ‘fundu’ de copil mic’, dar nu mai e cazul, am fumat-o la propriu), ca m-am fardat nu-stiu-cum, ma rog, am fost foarte flatata, mai ales ca veneau de la niste cucoane cu pricepere serioasa in domeniu. Asa ca am stat io si m-am gandit ce am facut diferit in ultima perioada, de arata asa satisfacator.  Si mi-am dat seama ca am facut recent niste achizitii cosmetice. Sa va spun despre ce e vorba: Meteorites Perles Light Diffusing Perfecting Primer – asta are mai multe nume decat copilul lu’ Printzu’ Paul, dar le merita.  De familie, il cheama Guerlain.  E un fel de gel (racoros, cand il pui pe fata) in care plutesc niste perlutze rozalii. Cand apesi pe boton, capeti un fel de lotiune translucida, usor sclipicioasa.  O dai pe toata fata,…

Intr-una dintre serile trecute, sub efectul unui atac de eficienta, curatasem cateva legume de prin camara si frigider.  O ceapa, vreo doi dovlecei, mai nimic. Elanul eficient a trecut fulgerator, inlocuit de o lene regeasca, asa ca le-am inchis intr-o cutie de plastic si … am uitat de ele.  Aseara, infometata si plina de remuscari, le-am descoperit in frigider, acolo unde le lasasem si am improvizat un risotto-pilaf.  Unii ar zice ca e sarbesc, dar nu i-am pus ciuperci. Ingrediente 2 linguri ulei – una de floarea soarelui si una de masline 1 ceasca maricica de orez integral 1 ceapa mare, tocata marunt 3 catei de usturoi, tocati 1/2 ardei rosu, taiat cubulete 1 cub supa de legume cam 1 litru apa 2 dovlecei mititei, curatati si taiati cubulete 1 cutie pulpa de rosii un pumn de marar verde tocat sare, piper Intr-o cratita, pune la incins uleiul.  Caleste ceapa…

Fac putina ordine in biblioteca.  Nu arunc nicio carte – le dau mai departe.  Cine stie, s-o gasi cineva interesat si de manualul meu de ‘Rezistenta Materialelor’ din clasa a zecea.  Eu, cu siguranta, nu am fost interesata – e ca nou. Pe raftul de jos, dau peste cartile copilariei. Colectia – aproape completa –  Jules Vernes.  ‘Doi ani de vacanta’ e cea mai prapadita, stiam eu ce stiam… Buratino, Habarnam si Haplea. ‘Antologia Inocentei’ – vai de ea, saraca! – pusa la cale de Iordan Chimet. ‘Vikingii’ lui Frans G. Bengtsson. ‘Vrajitorul din Oz’, asa cum l-am primit atunci cand aveam oreion. Nastratin Hogea si Muc cel Mic – au venit impreuna cu un set de vase pentru papusi, in ziua cand mi-am scos amigdalele. ’35 Mai’ a lui Erich Kastner – cred ca atunci am inceput sa experimentez in bucatarie, cu faimosii carnati cu dulceata de zmeura. Cepelica si…

Gata, va promit ca asta e ultimul quiche pentru ceva vreme de acum incolo. Nu de alta, dar nu mai am aluat. Si mi-e lene sa fac. Oricum, si reteta asta s-a dovedit salvatoare in momente de restriste, asa ca ii fac hatarul sa v-o prezint. Ingrediente 1 foaie de aluat de foietaj (bella) vreo 6 – 8 bucati de rosii uscate, in ulei – le-am scurs bine, pe hartie absorbanta, apoi le-am taiat cubulete 1 mana de frunze de busuioc / basilicum, rupte in bucatele sau tocate 50g parmezan ras, pe razatoarea mare 2 oua mari 280ml frisca lichida pentru gatit piper sare – deloc sau foarte usurel, ca vine parmezanul peste ea si strica socoteala Preincalzeste cuptorul la 180 grade Celsius. Cu foaia, stii deja cum merge treaba, de pe la retetele anterioare: intins cu facaletul, pus in forma, umplut cu margicile de ceramica / boabele de fasole…

‘Rochia pe care o va purta intreaga lume’: chiar si numai pentru aceste cuvinte, revista Vogue si-ar merita pe deplin renumele vizionar.  In 1926, propozitia a insotit desenul primei LBD (little black dress) desenate de Coco Chanel. Poreclita ‘Fordul casei Chanel’, ca un clin d’oeil la accesibilitatea modelelor de masina cu acelasi nume, micuta rochie neagra avea sa faca ferfenita toate prejudecatile.  La inceput – asa cum se intampla mai mereu – a fost considerata scandaloasa, datorita lungimii si mai ales culorii.  Negrul era, pe atunci, rezervat vaduvelor si cameristelor, nicidecum cochetelor vremii. Odata cu sentinta din Vogue, rochia neagra fusese propulsata pe orbita unei perpetue popularitati.  Declinata in fara de numar croieli, texturi si detalii, adecvata – cu accesoriile potrivite – oricarei ocazii si avantajoasa pentru orice silueta, la petite robe noire a devenit regina garderobelor sarace ori bogate. Efectul ei e imediat si garantat: cand ai imbracat rochia neagra potrivita,…

Hai sa va spun mai intai cum arata chestiunea: nimic dulce in casa. Intelegeti dimensiunea dezastrului? Nimic, zero, nada! Nu tu o cutie cu Mon Cheri, nu tu ceva biscuiti Jaffa cu portocale. Nici macar un After Eight storcosit prin fundul dulapului. Situatia era gravissima, se impuneau masuri drastice. Dupa ce am rontait, de nervi, ultimele alune dintr-o punga uitata de vremi, am trecut la actiune. Daca e bal, bal sa fie! Cu ciocolata, cu unt, cu zahar. Am fost nevoita sa fac praji, sa fie clar. Fortata, impinsa de la spate, santajata. In orice caz, daca va intreaba cineva, asa sa spuneti ca au stat lucrurile, bine? Mersi. De iesit, au iesit niste chestii crapate la suprafata, moi si ciocolatoaso-delicioase in interior, pudrate cu zahar si … prea putine (vreo 20). Dupa momente de gandire si studiu intens, am decis: crapatzele moflicioase sa le fie numele! Reteta originala e aici,…