Nu va mai facusem cam demultisor un tur prin gradina si dupa puseul de deznadejde de mai devreme, era cazul sa ma remontez si eu intr-un fel. Da, acestea sunt lucrurile care ma salveaza din butoiul cu melancolie. Poate parea putin, insa faptul ca am plantat un pom sau ca dintr-o samanta pusa de mine in pamant a crescut asa minune, ma face sa simt o scanteie de dumnezeire. Nu e trufie, ci o perpetua uimire ca lumea poate deveni atat de frumoasa, cu atat de putin.
6 Comments
O minune e natura asta ce am primit-o!
Pozele te îmbie la mulțumire către natura!
da, multumire si umilinta. suntem atat de mici in fata naturii, nu-i asa? 🙂
Superbe! Brava, Zana Gradinareasa cu maini de aur 🙂
cred ca e una dintre cele mai mari satisfactii ale mele. (dupa copilul meu cel mare si destept, bineinteles 🙂 )
mulţumim că ne salvezi şi pe noi cu un drum 🙂
saved by the Zana! 🙂