Aparentele insala, repet. Nu e vorba doar de vaz – chiar si gustul poate fi o amagire. Am in gradina doi pomisori, cu tulpina ca un batz si un ciuf de frunze razvratite in varf. Cum vine toamna, crengile stau sa li se rupa sub greutatea fructelor: niste mere mici si rozalii, cam astringente si total lipsite de parfum. Ce sa faci cu asa ceva?
Le-am googalit si eu, pe merele astea, sa aflu daca singura lor sansa e sa fie mancate cu disperare de cainii mei, atunci cand le gasesc prin iarba. Am aflat ca, pe romaneste, pomul s-ar numi mar decorativ – asta din cauza superbelor flori roz din primavara. In english, le zice crab apples si lumea face din fructele astea un jeleu delicios.
Anul trecut am decis sa il incerc, iar in acest an – sa repet experienta. Din fructele nenumarate ale celor doi pomisori, am obtinut vreo 3 – 4 kile de jeleu. E grozav, ma felicit din nou ca am incercat – o sa mancam din el toata iarna. Si o sa-l folosim in diferite praji. Here it goes.
Ingrediente
pentru fiecare 10 cani de suc de mere:
– 5 cani de zahar
– 1 plic de Gelfix ( desi retetele de pe net spun ca merele astea au destula pectina, mie nu mi s-a parut a fi adevarat, asa ca a trebuit sa adaug)
– 1 lingura zeama de lamaie
– arome (fie un baton de scortisoara, fie ceea ce mie mi s-a parut combinatia castigatoare – 1 fir de rozmarin verde si cateva tulpini de cimbrisor proaspat)
– 1 bucata maricica de tifon, pusa in doua straturi (eu am cumparat metraj de tifon, de la Obor)
Spala bine merele. Indeparteaza coditele. Taie merisoarele in doua. Pune-le intr-o oala incapatoare si adauga apa, strict cat sa le acopere, fara ca ele sa pluteasca. Pune la fiert si lasa la foc mic, pana cand merele s-au facut praf si pulbere si ai un fel de comport foarte gros. Lasa sa se racoreasca.
Pune compotul asta in tifon, deasupra unei oale. Atarna tifonul, ca si cum ai face branza si vrei sa separi zerul – eu am asezat o coada de matura intre doua scaune si asa am rezolvat chestiunea. Lasa sa se scurga de la sine, pana a doua zi, la loc racoros. Nu incerca sa accelerezi procesul, storcand tifonul – jeleul nu va mai fi limpede, ci se va tulbura.
A doua zi, masoara cu cana sucul strans in oala si ajusteaza cantitatile de zahar si pectina. Pune totul la fiert (inclusiv lamaia si aromele), pe foc mic, pret de o ora – o ora si jumatate. Ia spuma in mod repetat. Incearca jeleul pe o farfurioara care a stat la congelator cateva minute: pui un pic de jeleu pe farfurioara, impingi cu varful linguritei – daca se ‘increteste’ si ramane asa, e gata. Daca se labarteaza pe farfurie, mai are nevoie de fierbere.
Cat fierbe jeleul, pregateste borcanele. Eu le spal foarte bine cu detergent si apa clocotita, apoi le las sa stea in cuptorul incins la 160 grade pana cand jeleul ori dulceata e gata.
Toarna jeleul fierbinte in borcane cu un polonic ori printr-o palnie speciala. Pune imediat capacele. Cand vei auzi un ‘poc’ discret, vei stii ca s-au sigilat perfect.
Acum, despre jeleu: e consistent, acrisor, rozaliu si delicios de parfumat. Merge de minune pe o tartina calda cu unt si sunt convinsa ca va fi perfect in retetele de prajituri. N-as zice ‘nu’ nici la un sos pentru o friptura la cuptor. Eventual de vanat.
10 Comments
Fee, daca tot vorbim de conserve si borcane: cind bagi borcanele spalate in cuptor, pentru sterilizare, ce faci cu capacele? Ca banuiesc ca dinsele NU MERG in cuptor, dar atunci nu sint sterile.
Mama fierbea borcanele, dar puneau celofan, deci nu aveau [problema cu capacele…
vera, capacele le spal bine cu apa fierbinte si detergent de vase, apoi le las sa se zvante si …gata. am borcane cu dulceata, chutney, etc pregatite asa de acum vreo 3 ani si nu au patit nimic. 🙂
Zinica, merci, asa ma gindesc si eu. O sa le si oparesc, dupa spalat cu detergent, ca am pitici pe creier cu sterilizatul.
Sa vezi dulceata de merisoare ce buna e… se face ca orice dulceata; seamana, la gust, putin cu cea de nuci; si e full de vitamine!
marina, singura conditie e sa ai de unde lua merisoare. eu prin piata n-am vazut – sa ne spui de unde sa cumparam, pretty please ! 🙂
acrisor? rozaliu? pe mine m-a convins din prima 😀
acum sunt fericita sa stiu ca si altii inteleg miraculoasa intrebuintare a unei cozi de matura ! de la zugravit la afumat, de a intins sfoara de rufe pana la ajutor al marimei mele- eu fiind foarte gigantica ..(1,59)-constat ca de zilili astea matura mea isi va gasi noua intrebuintare ! jeleu de mere ! pacat ca nu am citit mai repede, ca si la mine zace un corcodus negru de care nici macar cainii nu se bucura ! poate in asta’ combinatie ar fi fost si ele vesele in camara ! la anu’ ! aici, adica pe blog, am ajuns cautand aperitive jucause pt borezul ficioruui meu si erai la o „tanti” intre cele citite bloguri ! mutam de vesti, cu drag Diomeda miruna si bineinteles Vladimir !
Diomeda, succes cu organizarea botezului si multam de vizita! Te mai astept! 🙂
Imi place , ai talent omule!Prin asta ti-ai mai castigat un cititor, bafta si la cat mai multe articole!
Le-am gasit- pe merisoare, zic- chiar in parcul orasului nostru; si nu le aduna nimeni, ca nu prea stiu multi de ele; pacat; hmm, totusi, mai bine asa, ca eu ce-as mai culege? 🙂