Tag

rozmarin

Browsing

Iarna asta leșinată, din care nu prea întelegem nimic, mi-a adus o viroză ciudată, care m-a cutremurat și m-a călcat în picioare vreo 2 – 3 zile, după care m-a abandonat fără regrete rinitei mele alergice cea de toate zilele și de toate anotimpurile. Tăvălită fiind de tramvaiul bolii mai rău decât BMW-ul ăla negru de zilele trecute, m-am târât până la frigider și – stupoare! – am constatat că prezintă grave lipsuri.  În mod special, lipsea orice hrană fluidă, cu potențialul de a fi înfierbântată și sorbită spre întremare. Întrucât paracetamolul începuse să își facă efectul, m-am scuturat de cele 3 pături din spinare, am rugat consortul să se deplaseze în proximitate după un pui din acela hrănit cu porumb și m-am apucat să prepar o supă. Așadar … INGREDIENTE Un pui de 1.5 kg, tăiat în bucăți – aripi (fără vârfuri), piepți, spate și pulpe1 lingură de ulei…

Ce ţi-e şi cu publicitatea asta, domnule. Scriam, zilele trecute, pe Facebook, că sunt sătulă de reclame fabricate la kilogram, pentru care textul este produs, probabil, în dimineaţa mahmură de după un chef unde copywriter-ul a amestecat grav băuturile. Expresii de genul „iepure eviscerat” ori „trunchi de merlucius congelat” te fac să te gândeşti la orice, de la un documentar de pe Animal Planet, până la o reluare a filmului „Fatal Attraction”, dar nu şi la o masă yummy pe care abia aştepţi să o pregăteşti. Şi totuşi… După ce auzi asta cu iepurele fără măruntaie de vreo 50 de ori, şi la radio şi la televizor, începe să te bată aşa, un gând. Iar când ajungi, pentru alte cumpărături, la respectiva prăvălie şi dai cu ochii de urechiat, pac, subliminala lucrează şi îl pui în coş. Aşa se face că, prin chiar forţa repetitivă a unei reclame debile, am…

Nu e o reţetă simplă sau rapidă, însă rezultatul este delicios. Pentru pasionatul de bucătărie român, ea prezintă o dificultate suplimentară. Pentru că el/ea are de-a face cu faimoasa carne de vită românească, tare ca pingeaua. Dacă în cazul muşchiului ori vrăbioarei ai şansa de a găsi alternativa maturată, pentru rasol nu ai scăpare. Aşa că această reţetă trebuie adaptată, cu un pas suplimentar – respectiv fierberea rasolului în oala sub presiune. Asta în aşteptarea unei ocazii fericite, când vei primi cadou un slow cooker. Aşa cum v-am obişnuit deja, să trecem puţin prin istorie şi geografie. Ossobuco este un preparat tradiţional al bucătăriei lombarde. Reţeta are două variante: aşa numitul ossobuco al bianco, cel tradiţional, care se pregăteşte cu scorţişoară, frunze de dafin şi se serveşte cu gremolata (un amestec de coajă de lămâie rasă, pătrunjel verde şi usturoi, însoţite – uneori – de anchois sau de rozmarin ori…

Aşa-i trebuie celei sau celui care – ştiind ce a păţit în alţi ani – se entuziasmează şi decide că e bine să „taie porcul” (pe din două) cu alţi membri ai familiei. Adică să cumpere jumătate de porc „din ăla de ţară, hrănit numai cu lucruri naturale, alergat pe pajişte, masat cu ulei de cocos şi pus să asculte Bach şi să bea Veuve Clicquot” . Aceea / acela se va trezi cu jumătate de congelator ocupat cu pachete de carne, despre care nu va mai ştii nici ce parte a porcului o reprezintă, nici dacă sunt din porcul de anul trecut sau din ăla de acum cinci ani. Asta pentru că tranşarea propriu – zisă, pe secţiuni anatomice şi depozitarea în apărătura frigorifică s-au produs într-o stare euforică pe bază de ţuică de prună şi de nostalgie de genul „Mais ou sont les conchons d’antan?”. Dar, aşa e…

Aparentele insala, repet.  Nu e vorba doar de vaz – chiar si gustul poate fi o amagire.  Am in gradina doi pomisori, cu tulpina ca un batz si un ciuf de frunze razvratite in varf.  Cum vine toamna, crengile stau sa li se rupa sub greutatea fructelor: niste mere mici si rozalii, cam astringente si total lipsite de parfum.  Ce sa faci cu asa ceva? Le-am googalit si eu, pe merele astea, sa aflu daca singura lor sansa e sa fie mancate cu disperare de cainii mei, atunci cand le gasesc prin iarba.  Am aflat ca, pe romaneste, pomul s-ar numi mar decorativ – asta din cauza superbelor flori roz din primavara.  In english, le zice crab apples si lumea face din fructele astea un jeleu delicios. Anul trecut am decis sa il incerc, iar in acest an – sa repet experienta.  Din fructele nenumarate ale celor doi pomisori, am…

Couscous-ul israelian  – cunoscut si sub numele de ‘ptitim’ e veriga de legatura intre couscous-ul traditional si pastele italienesti.  Va sa zica, e facut din grau si a aparut in forma actuala in perioada de austeritate a Israelului, imediat dupa 1948, ca un inlocuitor al orezului.  In Israel, i se mai spune si ‘orezul lui Ben Gurion’ pentru ca a fost lansat pe piata de catre compania Osem in urma cererii expres a Primului Ministru. Eu l-am gasit in Romania la megaimage si il folosesc ca substitut pentru paste si orez, in diferite garnituri si salate.  De data asta, am prelucrat usor o reteta de-a Giadei De Laurentiis, intr-o combinatie foarte interesanta cu ierburi, seminte si fructe uscate. Cu alte ocazii, poti incerca o combinatie cu ceapa verde, feta si seminte de pin sau una cu legume (vinete, rosii, dovlecei) feliate si fripte pe gratar, plus ceva usturoi.  Pe masura ce…

Stiti momentele de felul asta? Pentru mine, sunt cele in care gatesc ceva si  – atunci cand iau prima muscatura – am revelatia reusitei.  Temperatura mancarii e perfecta, aromele se intrepatrund si se ‘imping’ in fata una pe cealalta, culorile si gusturile sunt perfect echilibrate.  Asa am patit si in weekend-ul asta, cand am facut tot felul de experimente cu puff pastry (va sa zica flake pastry, aluat frantuzesc, foietaj ori feuilletage). Inainte de toate, cateva reguli (le gasiti si in pachetul de aluat 🙂 ), pe care va recomand calduros sa le urmati: – ca si aluatul fraged, aluatul asta da cele mai bune rezultate atunci cand e cat mai putin manipulat dupa ce este scos din frigider – folositi un cutit foarte bine ascutit pentru a-l taia – preincalziti intotdeauna cuptorul la 200 – 220 grade Celsius, inainte de a pune aluatul la copt Acum, sa revenim la…

Inainte de orice, sa explic ce e cu za’atarul asta: un amestec de condimente – ierburi aromatice (oregano, cimbrisor, maghiran), seminte de susan prajite si sare, extrem de folosit in bucatariile din Orientul Mijlociu.  Se foloseste in tot felul de retete – pe fasii de pita stropite cu putin ulei de masline si date la cuptor, in combinatie cu labneh sau alte branzeturi sau in retete cu carne.  Asa cum este si reteta mea de pui la cuptor. Ingrediente 1 pui free range (adica de curte ori ‘puiul fericit’, pe care l-am folosit si in alte retete) coaja rasa si zeama unei lamai 80ml ulei de masline de buna calitate 4 catei de usturoi, tocati cat mai marunt 2 linguri de za’atar sare de mare si piper negru, proaspat macinat 2  – 3 morcovi, curatati si feliati 2 cepe (eu am pus una galbena si una rosie), feliate 5 catei…

Vine zapada.  Iar. Ma obisnuisem cu iernile anemice, strabatute  – din cand in cand –  de cate un frison inghetat.  Primeam cadou putina zapada curata in ajunul sarbatorilor si atat.  Dupa o convalescenta cenusie, februarie ne trata deja cu cateva zile insorite si puteam sa incep, fara graba, sa imi pregatesc rasadurile pentru primele zarzavaturi. Anul asta, pana si eu – fire aeriana  – imi dau seama ca mai am de asteptat.  Tot ce imi ramane este sa admir gradina grea de alb si sa visez la aromele verii.  Speranta mi-o tin treaza ierburile aromatice – chiar si de sub zapada, ma ajuta sa incropesc vreun fel de mancare cu iz mediteranean.  Rozmarinul ma lasa sa parfumez cate o tava cu cartofi la cuptor, tavaliti prin untura gastei fripte la Craciun (untura pe care am pastrat-o cu sfintenie intr-un borcan, in frigider) si pedepsiti cu un praf de sare si…

Unii nu vor supa de conopida, altul vrea ardei umpluti.  Eu ce sa fac? Ca sa destind atmosfera, am apelat la puiul fericit – stiti voi, puiul ala de data recenta, hranit cu graunte si alergat prin iarba. L-am intrebat cum vrea sa fie fript si mi-a spus ca nici nu poate fi vorba de vreo alta reteta in afara de cea a Juliei Child. Reteta o gasiti, cu toate amanuntele, in filmuletul asta: Cat despre puiul meu, el ne-a facut fericiti si pe noi, caci a fost moale, zemos, cat trebuie de parfumat si acrisor si a mers de minune cu cartofii la cuptor si salata pe care i-am pus-o alaturi.  Nu va mai spun de sos, care merita cele mai desantate laude!