Cum am rezolvat criza benzinei grecesti

Doua lucruri am re-invatat in vacanta asta:

01.  ca nicio greva nu e greva adevarata in Balcani;

02.  ca programele postului TVR International nu sunt despre Romania.

Mai intai, chestiunea grevei.  De cum am aflat despre greva benzinei grecesti, am luat foc, ca sa fac o gluma cam sovietica. Stiindu-i pe greci iuti la manie si de cocktailuri Molotov aruncatori, am inceput sa ne ingrijoram si sa ne dam cu presupusul cum vom ajunge noi acasa.  Ma rog, nu m-ar fi deranjat o prelungire fortata a vacantei – asa, de vreo doi ani – dar asta e alta poveste.  Dupa aproximativ juma’ de zi de la declansarea grevei si dupa derularea a multiple scenarii catastrofal-romanesti (cum ar fi: ‘ce ne facem noi daca nu mai poate veni vidanja la hotelul in care locuim?’), s-a gasit un prieten, care a sunat un alt prieten grec si care ne-a trimis la benzinaria lui var’su, amplasata in pustietate, unde ne-am burdusit rezervoarele.  Si pentru ca o mana spala pe alta, noi – recunoscatori – am mancat in seara aia la taverna prietenului grec.  Niste peste exorbitant de scump, cu foarte multe oase.

Apoi chestiunea programelor TVR International. Cand  te uiti la asa ceva, ai senzatia ca Romanica e, pe bune, the Carpathian garden! Ma rog, un fel de gradina careia multi ii sar gardul, cu muzica usoara pentru octogenari loviti de dementa senila (‘Sunt o broscuta/Pe o bancuta/Oac-oac-oac’ – va jur!), reportaje despre vaci /capre care dau foarte mult lapte si stiri alarmist de entuziaste.  Pe scurt, cand te uiti la asemenea programe, incepi sa ai mari dubii ca tu din Romania aia ai plecat si acolo te vei intoarce.

Pana una-alta, cat pregatesc eu niste retete cu specific, va mai las in compania unor fotografii.

Pietre frumoase,

mancare buna (chiar si in limba germana),

umbra, atunci cand aveam nevoie,

seri linistite,

apus dupa apus,

sfarsit de val

si o brigada motorizata de furnici.